Capitolul 1

23 2 1
                                    

Te-ai întrebat vreodata ce inseamna cu adevarat suferinţa? Acel sentiment cât de puternic ar putea sa fie? Cu toţi ne gândim ca am suferit destul însa adevarul este ca noi nu am suferit deloc. Singurul lucru care ne-a făcut sa ne simțim asa a fost gândirea noastră. Cateaodata tu însuți te omori pshic cu tot felul de porcări. Ei bine , presupun ca majoritatea dintre noi am pierdut o persoana draga noua si am numit asta suferință. Însă nu este deloc aşa. Singurul lucru prin care am putea numi asta , este egoism. De ce îti pare rau de aceea persoana? Pentru ca ți-a fost alaturi , te-a ajutat , te-ai simțit bine alături de ea insa daca moare o sa pierzi toate aceste lucruri care te faceau fericit . Şi totuşi uita-te in jurul tau .....ce vezi? Fericire ,bucurie , tristete , furie, durere.....aceste lucruri nu exista sunt doar in mintea ta si tu esti singurul carele poate controla. Insa de ce ai incerca sa o faci , nu-i aşa ? Preferi sa crezi ca traiesti ceva real decât sa te trezesti la realitate. Sincer sa va spun pana anul trecut nu gandeam asa insa ceva sau cineva m-a schimbat. Apropo numele meu este Abby , am ochii verzi si parul brunet . Si totul a inceput intr-o zi minunata de luni: Suna alarma (ironia sortii). Deschid încet ochii si ma dau jos sa o opreac . Mă uit la telefon sa vad cat e ceasul si ce sa vezi , surpriza mare mai aveam 30 de minute ca sa ma pregatesc pentru prima zi de liceu. Îmi fac rapid rutina de dimineata si ma imbrac într-un tricou roşu sibobpereche de pantaloni negrii. Mă machez putin si cobor jos unde imi vad parintii putin panicati :
Abby : -Hey ,ce s-a intamplat ?
Mama :-Ohh draga , aici erai!
Abby : -Yep .Iar in 10 minute daca nu sunt la liceu e posibil sa risc detentie din cate am auzot avem cei mao exigenti profesori.
Tata: -Nu îti face griji draga , totul o sa fie bine. Bafta !
Abby poveateste :
Mă incalt cu tenesi mei rosii si ies afara . Merg in garaj ,imi iau motociclet si plec spre liceu. Parchez motocicleta intr-un loc mai retras pentru a nu creea scandal din prima zi si alerg grabita tinand cont ca mai am doar 5 minute pana incep orele . Insfarsit gasesc sala de clasa si dau sa intru insa se pare ca profesoara mi-a luat-o inainte . Intru putin sfioasa si imi cer scuze pentru intarziere :
Profesoara: -Se pare ca cineva nu si-a facut somnul de frumusete îndeajuns pentru a se putea trezii la ora mea. Iar tu presupun ca esti?
Abby: -Abby Smith ! si va rog sa ma scuzati pentru intarziere
Profa : - Trec cu vederea doar pentru ca e prima zi de liceu. Acum ia loc in banca!
Dau să ma asez in a 4-a banca de la mijloc , lânga o fata blonda care pare destul de fitoasa , dar aceasta pune picioarele pe scaun , dovedindu-mi din nou ca aparitiile nu inseala niciodata . In spatele ei , un baiat destul de frumos cu ochii albastri îmi face semn sa mă asez langa el
Nu prea aveam de ales asa ca m-am asezat acolo. El mi-a facut cu ochiul iar eu mi-am intors capul in partea opusa vazand , cum toate celelalte fete mă sfâsiau din priviri . La sfarsitul orelor cand imi strangeam lucrurile observ o silueta in fața mea (era asa zisul coleg de banca) :
Kevin : -Hey! Nu cred ca am facut cunostinta ! Eu sunt Kevin!
Abby: -Hey! Eu sunt Abby dar presupun ca stii deja !
Ne-am strans amandoi lucrurile si cand sa ies din clasa Kevin mă prinde de mana si ma lipeste de perete . Îi simteam respiratia din ce in ce mai aproape . Corpurile noastre erau lipite . Se apropie de mine si imi musca buza inferioara iar eu scot un mic geamat de durere . Apoi îsi bagă mana pe sub tricoul meu in timp ce eu încercam sa scap din stransoarea lui puternica :
Abby : - Lasa-ma te rog! si simt cum o lacrima îmi cade pe obraz !
Kevin: - Scuze ! Chiar imi pare rau!
Abby: -Ce e in capul tau?
Kevin: -Mi-am cerut scuze.....
Abby : -De parca ar rezolva ceva....
Kevin : - Ne mai vedem . Pa!
Abby: -Sper sa te calce masina pe drum !
Kevin : - Stai fara grija ca nu o sa se întample !

Durere infernalaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum