*cu 3 ani mai tarziu*
Acum am o viata normala ca orice fata de 16 ani.Acum merg la liceu si am prieteni,acum sunt o fata ca oricare alta.
"Laura,trezește-te!Ai întârziat!"
Tresar din pat si ma îndrept spre baie,imi fac rutina,apoi caut cu ce pot sa ma îmbrac!
"Hmmm!Trebuie sa ma îmbrac decent,dar si cool!Trebuie sa ma integrez rapid!"zic eu in timp ce imi scot toate hainele.
O sa iau tricoul asta gri cu niște blugi rupți si o jacheta de piele neagră.O geanta negra si niște teneși Adidas cred ca se potrivesc de minune!
Eu:Tata!Cobor acum!
Tata:Te astept in mașina!
Dupa ce imi iau geanta ma duc in mașina.Pe drum port o discuție încurajatoare cu tata,in care ma sfătuiește sa fiu eu însămi.
Ajung la liceu,unde ma revăd cu prietenii.Prima ora am biologie,o ora alaturi de o femeie plictisitoare care nu se mai oprește din vorbit.Sincera sa fiu nu am chef de ora asta.Vorbesc cu prietenii si ne hotărâm sa chiulim de la ora.Plecam intr-o pădure unde găsim niște droguri aruncate.Prietenii ma îndeamnă sa iau droguri,însă sunt nesigura,ma gandesc la tata si nu stiu ce sa fac.Pana la urma trag puțin si imi place.Sunt puțin amețită,dar ma pot descurca sa ajung pana la școala.
Pe trecerea de pietoni imi pierd echilibru,văd in ceata cum o mașina se aproprie de mine si cum ma izbește de pământ.
Mai târziu aud o sirena,se pare ca era o ambulantă.Eram inconstienta cand m-am trezit eram conectata de niște aparate si sangeram.Nu știam ce se întâmpla si de ce sunt aici.Singurul lucru pe care mi-l aduceam aminte era ca...ca...oh nu,nu imi mai aduc aminte nimic!
Doctorul intra si ma anunța ca sunt in stare gravă...Tata tresare,iar eu stau întinsa in pat si ma învinovățesc,știind ca e numai vina mea!Acum pentru o clipa de glorie am sa pierd restul momentelor din viata mea!Nici nu stiu daca maine o sa fiu in viata.
•
•
•
•
Sper ca va place cartea!V-am promis o poza cu mama vitrega a Laurei,Teressa Smith:
Citiți in continuare!Va salut😊😄
CITEȘTI
I Need You
Ficção AdolescenteNu putem sa ne dictam destinul,el se mulează in funcție de deciziile pe care le luam.Insa viata mea nu depinde de deciziile luate de mine,ci de cele luate de cei din jurul meu.De multe ori am fost nevoită sa sufăr de deciziile luate de cei dragi mie...