Ziua 5 pt.1 yoonseok/sope

170 20 10
                                    

Jimin pov
Mă trezesc și am zis sa mă plimb pe afară. Era destul de târziu bătea vântul și picura eu eram îmbrăcat în niște pantaloni negri rupți, tricou negru și o jacheta portocalie. Am iesti cu o umbrela.
●●●●●●●●●
Nu știu orașul c-am de loc așa ca am mers în acel parc în care am mai fost cu Tae. Ohh habar n-am de ce el mă face sa mă simt bine și când îi văd zâmbetul... acela mare și frumos care mă face așa de fericit. Când el este lângă mine nimic nu mai contează el e ceva important pentru mine. Nu știu ce se întâmplă cu sentimentele mele pentru el...
NU JIMIN! Nu fi gay ai o iubita frumosa.. Chiar nu am mai vorbit cu Jisoo de loc.
●●●●●●●●
Mă așez pe o banca și am zis sa îi trimit un mesaj lui Jisoo.

-Bună.

-Bună. Spun eu și în sting telefonul

-Ce faci?

-Ăămm... Stau, tu cine ești?

-Min Yoongi, ăămm.... vroiam sa te întreb, acum câteva zile...

-Hhm?

-ai fost la un parc, nu?

-Da am fost, de ce?

-Amm... tipul cu care stăteai, acela care avea gropite în obraji... știi unde locuiește?

-De ce mă întrebi asta?

-Pai în ziua aia am fost la o cafenea...

Poveste~
Yoongi pov

Am intrat într-o cafenea, m-am așezat la o banca într-un loct , eu nu vedeam prea bine, din cauza unor plante.

Un băiat se apropie de mine, întreabă ce vreu sa bea iar eu zic, un ceai, nu îmi plăcea cafeaua.

Clopoțelul deasupra ușii se deschide; eram curios sa văd cine era, un băiat cu un zâmbet mare și 2 gropite, părut ușor rebel care îi întra în ochi, avea o bluza cu gat și o jacheta, pantaloni negri,niște bocanti și un ruxac mic.

Îmi întorc privirea spre geam, uitam la un stol de ciori, se pare ca toamna aproape se termina, îmi pun căștile în urechii și îmi pornesc numita mea clasica,  îmi plăcea cum sunau viorele însoțite de un pian, și îmi închid ochii. Cineva îmi scoate casca din urechea stângă, îmi deschid ochii și uit către acel băiat, era el.

-scuze... Sper ca nu te-am deranjat.

-ihmm, nu ce este?

-nu mai sunt locuri și gândeam dacă dacă..

-dacă?

-dacă pot sa stau cu tine?

-sigur nu îi nici o problema, și în plus poți sa rămâni singur imedeat, eu am sa plec.

Hobi pov.

Am intrat într-o cafenea, toate lumea se uita la mine pentru câteva secunde, la toate mesele erau pline locurile, inafară de un loc, lângă o persoane cu capul sprijinit pe mana lui stânga,
Lumina geamului îl făcea chipul așa frumos, parul negru, pielea alba ca zăpada, niște culori deschise la îmbrăcămintea lui, cred ca îi un băiat vesel, duc sa îl întreb dacă pot sa stau cu el, poate ne și cunoaștem. apropiu de el și îi mult mai frumos de aproape, îi scot ușor o casca și el îi deschide ochii,  avea note ochi dar negri, ca un suflet zdrobit, care își urăște viața.

-scuze... Sper ca nu te-am deranjat.

-ihmm, nu ce este ?

-nu mai sunt locuri și mă gândeam dacă dacă..

-dacă?

-dacă pot sta cu tine?

-sigur nui nici o problema, și în plus poți rămâni singur imedeat, eu am sa plec

Nu vreu sa plece vreu sa rămână, cu mine sa îl pot cunoaște.

-mai ramai...

Yoongi pov

Când sa ridic de pe scaun, o mana mare prinde de mana,  și strânge foarte tare, îmi întoarc privirea spre acel băiat.

-mai ramai... aud de le el cu o voce calda, parcă îi pasa de mine.

-O-osă rămân, dar poți sa îmi dai drumul la mana ?

-o da... Scuze...

Is lasă privirea spre podea, eu îi ridic bărbia cu mana. Îi zâmbesc, și el îs deschide cura încerc.

-de ce ai vrut sa rămân?

-am vrut sa te cunosc.

-pe , mine?

-da! Îmi pari foarte special și as vrea sa te cunosc.

Când am auzit 'special' dar și 'as vrea sa te cunosc', inima îmi începe sa bana, chiar nu stăm de ce?.

-și ce ai vrea sa știi despre mine ?

-ce poți sa îmi spui despre tine?

- numesc Min Yoongi, am 24 de ani, îmi place sa ascult muzica, sa joc baschet, îmi place culoarea gri... Și nu îmi place sa ies mult din casa.

-Încântat Yoongi, eu sunt Jung Hoseok dar prieteni îmi spun Hobi, am 23 de ani, ăămm.. imi place sa dansez, și sa plimb.

Telefonul lui începe sa sune, se pare ca trebuie sa plece,  as vrea sa îl mai intlnesc, el pleacă și eu îmi spun din nou mana pe obraz și căștile în urechi, înainte sa închid ochii îi zăresc ghiozdanul, dar când am ieșit după el nu mai era. Am rămas eu și ruxacul lui. Sper ca osa îl pot intlni sa îl înapoiez.

Prezent

Jimin pov

-și ce și intplat după?

-am rămas în cafenea.

-dacă tu Ne-ai văzut în ziua aia la parc? De ce nu i-ai dar atunci ruxacul ?

-finca nu îl aveam! Dă.
Începem sa radem



~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Aceasta poveste îi schimbată,  finca m-am dat peste cap cu ea, sper ca nu vaț supărat

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 29, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Vmin sub acoperire Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum