Zidita in propriul vis ,
plateam o eroare, fara a invata din ea ,
ma imbracam in propria carne ,
in freamatul trairilor ,
in taina nerostirii...
Neauzita, ca un gand marginas
din care hraneam orgolii fertile ,
ce nu aveau sa-mi apartina ,
gravitam intre tine si mine ,
daruindu-ma tacerii si simtind inadecvat...
Ti-am dat o forma
si m-ai subjugat, eliberand tacerea
de temerile mele...
Ti-s doar cald intuneric
fulguit in simturile ascutite ,
iti cersesc mangaieri tremurand ,
cu palme apasate si curioase ,
sarutari suspinand singuratate ,
dar vorbele...
vorbele tale au deschis cerurile
si stele albastre s-au prabusit
peste lumea si tainele mele...
Imi esti eternitate
respirata pe pleoape, fierbinte ,
sarutare ratacita in lutul nestiutului ,
indelung si naucitor ,
ca si cum te-as fi ars naprasnic
pe rugul aprins in mine ,
intr-o noapte croita
dupa chipul si asemanarea ta...
Cauta-ma in farama de viata ,
agatata intre doua batai de inima...!
