Hex Hall

Ahh,Hecate Hall😒

-Ei?

M-am dat jos din mașină și am pășit în aerul năbușitor,cald și umed,tipic pentru o zi de august în Georgia.

-Ce tare,am mărmurat eu,ridicandu-mi ochelarii de soare pe cap.Din cauza umezelii aveam impresia că părul meu își triplase volumul și încercă să îmi devoreze ochelarii de soare că una din plantele alea carnivore din jungla.

-Intodeauna m-am întrebat cum ar fi să trăiești în gura cuiva.

În fața mea de profila Hecate Hall,care,potrivit broșurii pe care o strângeam in palma umeda,era"cea mai buna școală de corecție pentru adolescenții Prodigium".

Prodigium.

Era doar un cuvânt lantinesc pompos care îi includea pe toți monștrii.Pentru că asta erau cei de la Hecate.Asta eram și eu.

Citisem deja de 4 ori brosura in avionul de la Vermont la Georgia,de doua ori in timpul călătoriei cu feribotul spre insula Graymalkin,dincolo de coastă Georgiei(acolo unde,din cate am aflat,Hetcate a fost construită în 1854),și odată în timp cemasina pe care o închiriasem huruia pe aleea de scoici și pietre care ducea de la mal până la parcarea școlii.
Asa că ar fi trebuit să o știu pe de rost,dar nu m-a puteam desprinde de broșură,mă atasasem de ea că de un animăluț de companie și o citeam inebunita.

Scopul scolii Hetcate Hall este acel de a-i proteja și de a-i instrui pe copii metamorfi, vrăjitoare și zane,care au riscat să-și dezvăluie abilitățile, punând astfel în pericol toată societatea Prodigium.

-Tot nu înțeleg cum a pus în pericol pe celelalte vrăjitoare faptul că am ajutat o fata să își găsească un partener pentru bal,am spus eu,minjind ochii spre mama,in timp ce ne întindeam  in portbagaj după lucrurile mele.

Gândul ăsta mă tot sâcâia de când citisem prima data broșura,dar nu avusem ocazia sa aduc în discuție problema.Aproape tot timpul cât durase zborul,mama s-a prefăcut că doarme, probabil că sa evite să se uite la figura mea posacă.

-N-a fost doar fata aceea,Sophie,stii prea bine.Au mai fost și băiatul ăla cu brațul rupt,din Delaware,și profesorul pe care ai incercat sa il faci sa uite de test,din Arizona.

-Dar până la urmă Si-a recăpătat memoria,protestez eu.Ma rog,in linii mari.

Mama se mulțumi sa ofteze și scoase geamantanul jerpelit pe care il cumpărasem de la Armata Salvării.

-Eu și cu tatăl tău te-am avertizat amândoi:faptul că ți-au folosit puterile va avea consecinte.Nu-mi place nici mie chestia asta,dar măcar aici vei fi cu niste copii că tine.

-Adica niste ratați.

Mi-am pus geanta pe umăr.
Mama își ridică ochelarii de soare pe cap și se uita la mine.Parea obosita și avea în jurul gurii niste riduri adânci
pe care nu le-am mai văzut până atunci.Avea aproape 40 ani dar arată de fapt cu 10 ani mai tânăra.

-Nu ești o ratata, Sophie.

Amândouă am ridicat geamantanele dintre noi.

-Ai făcut doar câteva greșeli.

Nu ma inebuni.Cu siguranță,faptul că eram vrăjitoare nu era pe cât de interesant cat sperasem eu sa fie.In primul rând n-am ajuns niciodată să zbor pe o mătură​(Am intrebat-o pe mama la început,când mi-am căpătat puterile și ea a zis că nu, trebuie să merg în continuare cu autobuzul că toată lumea).N-am cărți de vrăji sau o pisica vorbitoare (sunt alergică) și n-aș ști nici măcar de unde sa fac rost de un ochi de salamandră.Dar pot sa fac vrăji,de la 12 ani,atunci când, potrivit broșurii umezite in palmele mele transpirate,toți copiii Prodigium își capătă puterile.Are de-a face cu puberitatea,cred.

-In plus,e o școală bună,zice mama in timp ce ne apropiem de clădire.

Numai că n-arata deloc a școală.Parea o combinație între un oficiu dintr-un vechi film de groază și Casa Bântuită din Lumea Disney.Intâi si-ntâi de vedea că are 200 ani vechime.Se inttindea in trei nivele înălțime.Cel de-al treilea se înaltă că un moț a torului de nunta.
Casa fusese,cred,alba cândva,dar acum era de un gri șters.Avea aproape aceeași culoare cu aleea de scoici și pietriș,lucru care o făcea să semene mai puțin cu și mai degrabă cu un fel de afloriment natural al insulei.

-Hmm,făcu mama.

Am lăsat geamantanul jos,iar ea a pornit în explorare.

-Vrei sa vezi ceva?ma întreabă ea.

Heeeiii.Vacanta?Oh,da!Ea e!Cel puțin eu o am.Ce mai faceți?Cum e viața?Nu am postat de mult,dar acum că a venit vacanta mare o sa postez cat mai des astfel o să mă revanșez.Sper că v-a plăcut capitolul.Revin cu unul cat mai curând.Vreau că voi să îmi spuneți zilele in care va trebui sa postez.Am observat că ne-am făcut mai multi, pentru asta:Va iubesc 😘💖💎😎