Ninarika

CHAPTER 2-Familia O'Cassey

-AAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!am tipat cand am vazut in spatele meu un barbat de vreo 35-40 ani cu un felinar in mana.

-Shhh!!Ai sa trezesti tot orasul!m-a dojenit.Dar,ce cauti tu afara la ora asta?N-ar trebui sa fii in casa si sa inveti?m-a intrebat incruntandu-se.

-Ei bine eu...am inceput insa m-am oprit vazandu-l pe acel barbat "adulmecand" pe langa mine.

-Aha...O muritoare...a spus el uitandu-se confuz la mine.Dar cum ai ajuns tu aici?m-a intrebat.

-Pai eu...

-Stai!O sa ne povestesti la nasa!m-a intrerupt si m-a luat de mana conducandu-ma spre una din miile de casute din lemn.Presupun ca acolo locuia el si restul...A apasat pe clanta usii.Aceasta s-a deschis larg iar in fata mea au aparut 4 personaje:o femeie care presupun ca era sotia barbatului care ma adusese aici,2 gemeni care se bateau pe un biscuit cu ciocolata...Alea...Alea erau cumva baghete magice?!;si o fata blonda care incerca sa-i potoleasca pe cei doi baietei.Cand eu am intrat toata lumea si-a indreptat ochii spre mine.Eu le-am facut cu mana iar pe fata lor a aparut un zambet cald.Femeia m-a invitat la masa aratandu-mi yn scaun liber langa fata blonda.Eu m-am asezat langa ea apoi au inceput sa curga intrebarile:

-Acum,spune-ne ce cauti tu aici!a spus barbatul.

-Draga,n-o lua asa tare.Spune draguta,cum te cheama?m-a intrebat femeia zambind.

-Ma numesc Zoey...am spus eu cu glas stins.Atunci toata familia a facut ocjii mari cat cepele.

-Acest nume...este de muritor...nu-i asa Othelo?s-a adresat femeia barbatului din capul mesei.El a dat afirmativ din cap."Ce vor sa spuna prin 'muritor'?!" imi spuneam.

-Tu...Cine esti....si ce cauti aici,in Ninarika?m-a intrebat femeia curioasa.

-Pai...Sunt Zoey si am 16 ani...Acum 3 saptamani m-am mutat in Nashville...Si...habar n-am cum am ajuns aici.

-Deci esti muritoare?m-a intrebat Othelo.

-Da...am spus eu.Apoi am indraznit sa spun ceea ce ma freca la culme.

-Dar de ce spuneti ca sunt muritoare...? Voi nu sunteti?am intrebat.

Toata familia s-a uitat la mine foarte ciudat.Atunci,femeia a inceput.

-Noi suntem familia O'Cassey.Ma numesc Edith.Si eu sunt muritoare,ca so tine.Acum 16 ani,am cazut si eu aici,in acest oras.Se numeste Ninarika,adica orasul exilat unde locuiesc vrajitorii.Desigur,daca aici 16 ani sunt 16 ani,in lumea oamenilor inseamna doar 4.Asa este,aici este un altfel de timp.Iata si familia mea.Gemenii,Danyas si Dhionyus,sotul meu Othelo si fiica mea Leonor.Intrebarea este,cum ai ajuns tu aici?

-Ei bine...am gasit niste carti....

-O Doamne!Ai gasot cele 3 carti sfinte?a intrebat Leonor.

-Asa cred...am spus eu.

-Deci...tu...Tu esti cea aleasa.

-Ce?am spus eu.

-Iti dai seama cata putete ai?Dar,va incepe razboiul.Cele 3 carti l-au trezit pe Ninarikaos,care este de partea raului.Merllonyus este imparatul taramului intunecat,fratele vrajitorului suprem.Pentru el,trezirea dragonului,inseamna razboi.Deci,cand se va trezi,el va veni cu razboi peste noi...Dupa cum ai vazut,noi suntem...vrajitori.Defapt,toata lumea de pe aceste taramuri sunt vrajitori.Si,cei din taramul negru sunt tot vrajitori.Insa ei folosesc cartea Neagra,acea carte care contine numai vraji interzise.Dar,pentru a-ti folosi puterile iti trebuie antrenament.Maine,vei merge cu Leonor la Amedeo.El este vrajitorul suprem din acest taram.

-Ce?am spus eu.Nu!Nu nu nu!Eu nu raman aici!Spuneti-mi cum pot iesi...am spus eu ingrijorata.

-Dar avem nevoie de tine!au spus gemenii.

-Asa este!In plus,acum portalele sunt suspendate.Nimeni nu intra,nimeni nu iese!a spus Othelo.

-De aceea trebuie sa ramai aici ceva timp.Noi te vom gazdui.Simte-te ca acasa!mi-a spus Edith ridicandu-se de pe scaun si mergand la cuptorul cel mare din incapere.Acolo se afla un tuci in care parea sa fie ceva mancare.Atunci,a luat o farfurie de portelan,un polonic si a pus ceva portocaliu-galbui in farfurie.Mi-a pus-o in fata.Mirosea bine.Presupun ca erau cartofi...Sau ceva de genul.

La finalul mesei,Leonor m-a condus in camera ei,mi-a dat o pijama de a ei,adica o rochie lunga de noapte confectionata din bumbac.Eu stateam in patul de langa geam.Luna ce stralucea pe cerul negru al noptii imi mangaia fata.Eram ingrijorata.Daca nu ma voi putea intoarce inapoi.Atunci,am auzit vocea subtirica a lui Leonor.

-Ti-e teama,asa-i?

-E atat de evident?am spus eu intorcandu-ma spre ea.

-Stii,si mama a venit din lumea oamenilor,si mi-a spus ca s-a obisnuit greu cu acest oras.Ca a luat foarte mult sa invete vrajile...Dar a reusit,l-a intalnit pe tata care era vrajitor de la nastere,iar ea a hotarat sa ramana aici,impreuna cu el.

-Ce frumos!am spus eu in soapta.

-Stiu!Nu-ti fa griji!Nimeni nu o sa-ti simta lipsa.A fost creata o copie perfecta de a ta.Stie ce are de facut.

-Nu de asta mi-e mie teama.Daca nu ma voi mai putea intoarce...?

-Nu-ti fa griji.Daca castigam razboiul,atunci vei putea pleca,sau vei ramane aici.Daca nu...

-Daca nu ce?am intrebat curioasa.

-Daca nu vei fii sclava aici,alaturi de toti ceilalti...

-Suna rau!

-Chiar este!Noapte buna!mi-a spus intorcandu-se pe o parte.

Deci,sa recapitulam.Daca nu castig razboiul cu Merli ala...o sa raman blocata aici.Daca castig,pot sa aleg.Deci,trebuie sa fiu puternica.Sa am rabdare....Cufundata in gandurile mele,am adormit intr-un final.

Dimineata a venit repede.Leonor m-a trezit,apoi mi-a aratat unde e baia.Totul era foarte...vechi.In sensul stilului vechi.Dupa ce am iesit de la baie,Leonor mi-a imprumutat niste haine de ale ei.Adica,haine de vrajitor.Niste pantloni drepti albastrii,o camasa tot albastra,o pelerina,tot albastra,niste botine,si o palarie destul de mare la care nu cred ca mai trebuie sa precizez ce culoare erau.Am mers spre mica bucatarie unde ne astepta Edith cu micul-dejun.Ea ne-a dat la plecare si o mica gentuta pe care so prindem in jurul taliei.Spunea ca toti vrajitorii tineri au nevoie.

Leonor m-a condus spre academie.Pe drum am intalnit o multime de alti vrajitori,mai mici si mai mari,mai tineri si mai batrani.Aproape toata lumea o cunostea pe ea.Cand am ajuns la academie,un batran ne astepta acolo.Arata ca vrajitorii aceia,din desene animate.Avea barba lunga,ochelari micuti asezati in varful nasului,o palarie mult mai mare ca a noastra,o pelerina albastra cu stelute argintii si o bagheta din lemn albastru care stralucea de putere.

-Buna ziua,Amedeo!a spus Leonor.

-Leonor,cine este acest tanar vrajitor!a spus el uitandu-se la mine.

-Sunt Zoey!am spus intinzand mana.El s-a dat inapoi doi pasi.

-Aha,deci tu esti aleasa.Se simte puterea de la un kilometru departare.

-Multumesc,cred...am spus eu retraganedu-mi mana.Atunci,el si-a scos bagheta, a rostit niste cuvinte,a fluturat putin bagheta si "BAM!".In mana mea  a aparut o bagheta.Mai precis o creanga care se presupunea a fi bagheta.Nu stralucea ata de bine ca si bagheta lui.

-Trebuie sa te pregatesti pentru razboi.

-Stiu...am spus eu plecandu-mi privirea.

Atunci,s-a simtit un cutremur.Norii s-au intunecat,au inceput sa apara fulgere gigantice pe cer si a inceput sa ploua cu picaturi mari si reci de apa.

-Oh,nu!a spus Amedeo.A venit Merllonyus.Voi plecati acasa.Azi sunt anulate cursurile.Vom avea o batalie de intretinut,a spus el plecand spre academie.

-Trebuie sa mergem sa-l ajutam!a spus Leonor ingrijorata.Este batran,il vor dobori repede!In plus,Merllonyus are o multime de siretenii!

-..........