învăţ să păşesc pe hârtie
mii de gânduri îmi fac înconjurul inimii se aştern pe artere
schiţează fapte subtile
inocenţa creează iubire cu flori alabastre
eşti frumoasă
şi tu şi viaţa
împreună mă ridicaţi în sunetul nemărginit al apusului
pete de alb îmi îngreunează zborul
încet
tot mai încet
învăţ să păşesc pe hârtie
şi soarele nu mai are acelaşi surâs azuriu
mă transform în ploaie şi îţi bat la fereastră
inimioare din luceafărul de pe felinare îţi va ţine de cald
tu iubito
ia-mi speranţele în palme şi doreşte-ţi
cuvintele îţi vor fixa mustrările
nu e timp să aştepţi
tristeţea asta mă evaporă pocnindu-mi fiinţa
sângele circulă greu
încet
tot mai încet
de data asta n-am să-ţi mai dau drumul
ne vom iubi la infinit
tu în alb
eu mai încet – însorind
