PROLOG
Medalionul ...sigurul obiect care imi mai ofera speranta si imi mai aduce aminte de el ... tatal meu! El a murit cand eu aveam doar 15 ani, au trecut 5 ani de atunci, dar golul si durerea din sufletul au ramas la fel de adanci si de periculoase!
Imi aduc aminte si acum, era o dimineata obisnuita pentru multi, dar pentru mine era una din putinele zile pe care il puteam avea pe tata doar pentru mine! Ma trezisem somnoroasa si cu parul ciufulit sarind imediat din pat cand il vazusem pe tata razand de mine. Privindu-ma din usa intre-deschisa ma chema cu un mic semn schitat din deget. Eu nu imi mai puteam incapea in haide de fericire...nestiind ce urma sa se intample chiar in acea seara! Imi vine greu sa imi amintesc, dar sa mai si povestesc cuiva! Mi-a intins o cutiuta mica, albastra iar el mi-a spus:"Sa o deschizi doar dupa ce voi "pleca"!"...Nu intelesesem ce voia sa spuna, dar cred ca era o problema mai veche.
Am fost in parcul de distractii, la resturantul meu preferat, la orfelinatul pe care il aprovizionam din cand in cand , iar cand acestea au luat sfarsit... tata incepuse sa para ingrijorat si spunandu-mi cu vocea lui blanda:"Orice s-ar intampla te voi preteja...nu va conta pretul!".
Cand am ajuns in fata casei tatal meu ma sarutat pe frunte parinteste dupa care a coborat si mi-a deschis usa!Era ceva ciudat in aer. Cum am intrat pe poarta casei cineva a sarit pe mine lovindu-ma in spate, atunci tata a venit si s-a luptat cu el in timp ce imi spunea sa intru in casa.Cand eram pe punctul sa deschid usa aud un foc de arma...m-am intors speriata iar pe buzele tatalui meu am citit cuvintele:"Te iubesc fata mea!" in timp ce se prabusea usor la pamant! Am alergat urland si plangand la el, iar mama in urma mea socata cu lacrimi in ochi! Am ajuns langa el la timp sa il mai aud spunand:''Ma bucur ca acum poti deschide cadoul, macar voi muri zambind finda esti langa mine...iarta-ma!"...
Mama a vrut sa ne mutam dar acea casa era deja trecuta pe numele meu iar eu nu am fost de acord sa o vand! Cand mi se face dor de tata merg acolo caci stiu ca voi fi mereu primita cu bine.Usa de la intrare mi se desghide in fata iar chiar si acum siroaie de lacrimi vars la amintirile ce se zbat in memoria si inima mea la revederea acelei gradini...!
