-Vrem sa va anuntam ca...rezultatul analizelor arata ca domnisioara Cher... sufera de...(cu vocea tremuranda si silabisit)
-Nimic din ce ar trebui tu sa sti...Andrew-aruncandu-i o privire scurta si manioasa-...Nu-i asa domnule doctor? aratandu-i insigna si intinzandu-i un plic alb putin mototolit...
-Jay , inteleg ca este ...-incearca sa il induplece cu vocea slabita-.
-Ti se pare ca ma intereseaza ce vrei sa spui?
*din camera lui Cher incep sa se auda zgoote ingrozitoare*
-REPEDE IN SALA DE OPERATII! Trebuie operata ...si nu ceva usor...un chiag de sange ii blocheaza vena care pulseaza sangele in corp!!!
Dupa ce a spus asta a inchis usa dupa el fara a mai apuce sa auda ce incercau sa spuna cei doi.
In sala de operatii
-O Doamne,jur ca esti genial! spun razand.
-O Doamne, stiu! Dar ai grija, gluma-i gluma pana la una numit punct!spune serios aratand cu degetul spre rana cusuta de la cap.
-Okei sefu'! spun mai mult amuzata decat ingrijorata. Eu ar cam trebui sa plec!spun asta sarid pe geam fara a mai apuca sa primesc un raspuns, nu ca m-as fi asteptat la unul.
"Acum ori niciodata!" mi-am spus in gand, cu lacrimi in ochi alergand printre copacii din curtea spitalului.
Pe holul spitalului
-Ce ai facut idiotule?? Ce i-ai dat? Vrei sa te arestez?se rasti parca turbat Frederico.
-Nu i-am dat nimic esti cretin? Si c-ce ai s-spus? silabisea pe un ton nervos, inghitind rareori din cauza suspinelor. Sa ma arestezi? Mai pustiulache eu spun sa stai in banca ta si sa ai grija cui si cum vorbesti...
-Ca ce? Imi faci ce i-ai facut ei? Chiar mi-ar face placere...spune amuzat batandu-l pe umar.
- A da!? Ei bine daca tu asa iti arati ingrijorarea si dragostea ce i-o porti celei care acum se lupta pentru viata ei pe masa de operatie, ei bine, felicitari! Eu nu am chef sa ma cert cu tine cand persoana pentru care as face orice pe lume da cea mai grea lupta pe care o putea duce un om!
-Ha! rasufla manios si isi pune mainile in san.
Andrew a facut un semn fluturand mana in aer si a treut pe langa Jay fara a-l privi.Imediat ce a iesit pe usa spitalului rapus de lacrimi a fugit in padurea din curte. Mergeam incet dandu-si deseori cu mana prin parul ravasit. Se opreste brusc in dreptul unui copac si cada cu spatele de trunchiul acestuia.
-Doamne! Ea tot ce a mai ramas bun din mine...singura ce imi ma mentine rational,in unele momente inebunind din cauza ei. Ea este singura care doar cu un zambet imi poate face ziua perfecta,care cu o imbratisare ma face sa imi doresc mai mult,care cu o privire ma seaca de toate sentimentele...care cu un singur sarut ma face sa ma indragostesc iar si iar..si iar...Dar care cu o singura clipa departe de mine ma omoara! Spune-mi Tu Doamne daca si atunci cand era la doi metri de mine imi era dor de atingerea ei,daca ea va...pff...cum voi supravietuii! C-cum...!?
Din spatele copacului cu pasi inceti si miscari blande, Cher il atinge pe umeri ,il priveste in ochi ,ii da o foaie mototolita si pret de cateva clipe cat el nu stia ce sa faca,daca e real sau vin,scutura din cap cu ochii inchisi, dar ea deja disparuse.
-Am inebu...se opreste privindhartia si imediat ce isi da seama se ridica si incepe sa o caute, sa tipe...in zadar,caci ea deja plecase.
-In spital-
-Ne pare nespus de rau dar doamnisoara Cher ...a decedat in timpul operatiei..
-CE?.Jay cade in genunchi privind targa cu corpul neinsufletit acoperit cu fasa alba cum se indeparteaza pe coridor ,iar parca fiecare clipa tine o eternitate. Ghr! Asta nu se poate intampla, nu acum!
