- Hei puştoaico, cum eşti ?
- Sunt bine Rob, tu ?
- Bine. Hai, te duc acasă.
I-am zâmbit cât de frumos am putut. Robert şi fratele meu erau singurii care îmi mai rămăseseră după moartea tatei. Fusese cel mai bun prieten al său şi partener de afaceri. Am urcat în maşină şi mi-am pus centura aşteptând să pornească motorul. L-am privit cu coada ochiului; încă era un bărbat în toată puterea cuvântului, deşi părul şaten îi albise la tâmple şi avea câteva riduri în jurul ochilor verzi. Tricoul îi venea bine pe corpul bine lucrat, şi pantalonii de trenning îi atârnau pe şolduri, conducea concentrat fără să scoata un cuvânt. Îmi întorc privirea spre drum, ştiidu-l mai vesel şi mă încrunt.
- Unde mergem?
- Mă gândeam să mergem până la mine, am închiriat nişte filme bune ieri.
- Păi şi antrenamentele de seară? îl întreb curioasă aducându-mi aminte că era antrenorul unei săli de box.
- Mi-am luat liber astăzi, am şi eu nevoie de o pauza.
Îmi aruncă zâmbetul lui de milioane, liniştindu-mă. Pănă la urmă nu-mi strica o seara liniştită, fără ziare cu anunțuri peste tot, telefoane, trimis cv-uri şi interviuri eşuate. Terminasem facultatea cu doar trei luni în urmă, dar nu-mi găsisem de lucru. Nici în domeniul economic, ce studiasem, nici altceva. Viața de adult chiar era grea.
Am tresărit când Robert m-a atins pe umăr anunțându-mă că am ajuns. I-am zâmbit înapoi şi am coborât intrând în casă. Fiind singur, Robert investise tot venitul lui frumuşel într-o casă cu patru camere, modestă dar al dracului de confortabilă. Gradina era şi ea mare, cu mulți arbuşti pitici şi tufe de trandafiri.
M-am descălțat de bocanci şi mi-am lăsat geanta la intrare. M-am trântit pe canapea pregătită de seara filmelor, nu mai avusesem una de la înmormântarea la care cedasem. Leşinasem pentru prima oară în douăzeci şi doi de ani şi să fiu a naibii de-mi placea.
- Ciocolată caldă?
-E septembrie Rob, dă-mi un ceai cu gheață te rog.
- Ce vrea regina! a strigat din bucătărie râzând zgomotos.
- Pot să aleg eu filmul?!
- Da!
Continuam să urlăm unul la altul, eu din sufrageria spațioasă, iar el din bucătărie. Mi-l imaginam zâmbind, ceea ce îmi aducea şi mie o expresie liniştită pe față.
Când a venit, avea un bol mare cu popcorn şi două pahare cu pai. Le-a pus pe masuța de cafea şi a dat drumul filmului ales de mine. Era un film de acțiune cu actorul meu preferat, Keanu Reeves. M-am întins mai bine, el rămânând aşezat pe covorul pufos. Întodeana fusese acolo langa mine, chiar şi înainte să-l pierd pe tata. Mike încerca să fie un frate bun, dar de când preluase afacerea familie nu mai avea atât de mult timp.
Țineam minte cum mă ridica deasupra capului şi ne jucam de-a avionul când eram mică, cum stătea cu mine când tata era plecat în delegații. Sufletul mi s-a strâns, apăsat de o recunoştință imensă pentru omul ce stătea tolănit pe podea. Nu ştiu ce m-aş fii făcut fără el în zilele negre, în care nu mâncam, nu ieşeam, în care îmi pierdusem toți prietenii pentru că devenisem antipatică. Nu mai dormeam, bântuită fiind de coşmaruri cu el tras la față şi cu zgârieturi pe pielea-i palidă.
Robert fusese mereu acolo, mereu lângă mine să mă ridice de jos când mă prăbuşeam din nou. Îl iubeam ca pe un unchi şi acum, la un an după accidentul mortal de maşină al tatei încă ne mai vizitam în fiecare zi şi ne pierdeam timpul împreună, duminicile.
