Nu deschid ochii, dar ştiu că este dimineață. Fereastra era deschisă, iar un miros plăcut de natură după ploaie inunda camera. Încerc să mă întind. Oasele îmi troznesc şi resimt din plin durerea. Membrele îmi erau rigide şi grele. Oftez şi deschid ochii. Lumina puternică mă orbeşte pentru câteva secunde şi îmi încolțeşte în minte ideea de a mă pune înapoi la somn. Mă strâmb şi trag părura la o parte. Aveam un tricou lălâi pe mine, alb simplu şi pantaloni largi de sport. Nu erau ale mele.
Realitatea mă loveşte ca un fulger, toate amintirile de ieri îmi trec prin minte, amestecate şi în secvențe, precum un film prost.
Lacrimile mă încearcă, dar ce rost avea. Oricum nu se mai putea schimba nimic. Îmi trag picioarele la marginea patului şi îmi rotesc privirea prin cameră. Mobilier simplu, din lemn masiv închis la culoare, aşternuturi gri şi parchet negru. Un birou, un dulap, o comodă şi două noptiere mici cu sertar. Pe una dintre ele, scrisul îngrijit de mână, negru pe foaia albă îmi atrage atenția.
"Ai prosop la baie şi mâncare în frigider. Dechide geamul când fumezi, şi doar la bucătărie! Mă întorc la şase.
Ps: 'Neața blondo!"
Zâmbesc tâmp şi intru pe uşa lăsată deschisă. Şi baia era la fel de simplă precum camera. Dau drumul la apă să se încălzească, şi mă dezbrac de hainele străine şi mult prea mari. Le împăturesc frumos şi îmi privesc chipul în oglindă. Vănătăile îmi acopereau pielea, ițindu-se de sub bandaje. O să mi-o plătească într-o zi, dar până atunci nu aveam de gând să îmi otrăvesc zilele cu ură. Dumnezeu avea grijă de toată lumea.
Testez apa şi intru sub jetul firbinte lăsând căldura să-mi curețe trupul şi să-mi limpezească mintea. Oare tata mă veghea de sus? Şi dacă aşa era, unde fusese aseară? Destinul, soarta. Tot ce se întâmpla era menit să se întâmple. Oftez din nou şi îi folosesc gelul de duş şi şamponul vikingului. Miroseam şi eu acum la fel "bărbat" ca el. Zâmbesc şi îmi înfăşor părul într-un prosop pufos, alb. Îmi şterg corpul cu un altul şi îmbrac din nou hainele. Fiind mare diferența de înălțime mânecile atârnau mult peste mâini şi mă împiedicam de cracii pantalonilor.
Ies din cameră şi cobor scările. Dădeau spre un living spațios, cu şemineu şi covor pufos de blană. În stânga era o bucătărie deschisă. Pufnesc enervată. Nu vedeam rostul îndemnului de a deschide geamul, oricum fumul avea să se răspândească peste tot. Pe masa din mijlocul bucătăriei erau țigările mele, o scrumieră rotundă din inox, o brichetă şi încă un bilețel.
"Am uitat să-ți spun. Ai cafea în expressor."
Un chicot timid îmi gâdilă gâtul. Domul viking părea a fii un romantic.
Îmi pun o ceaşcă mică de cafea cu lapte şi zahăr şi mă aşez pe scaun, nu înainte de a deschide blestematul de geam. Gresia era rece sub tălpile mele fierbinți. Îmi aprind țigarea şi trag cu putere, trăgând adânc în piept. Sorb din cafea şi abea după, suflu rotocoalele de fum. Mai trag o dată şi scot nişte cerculețe spre living, aşa, doar ca să fiu rebelă. Era o zi însorită. Probabil un tir trecuse pe stradă, deoarece podeau vibră. Torul era aşa de liniştit. Mai trag un fum sănătos şi sting tigarea jumătate fumată. Îmi clătesc gura cu cafea şi mă ridic. Îmi caut rucsacul cu privirea. Era unde îl lăsasem, aruncat lângă canapea. Scotocesc după telefon şi îl deschid. Începe să sune, iar ecranul se aprinde cu o poza fratelui meu geamăn, şi numele lui dedesupt.
- Unde dracului eşti, Elise?! Ştii de când te sun? depărtez telefonul de ureche şi îl dau pe difuzor. Îți spun eu! De aseară! Unde naibii eşti şi de ce nu mi-ai spus?
Îmi mai aprind o țigare.
- La şase stații de tren.
- De ce? De ce nu ai venit acasă, şi ce cauți acolo? Tu ştii câte griji mi-am făcut? Nu am dormit toată noaptea şi sunt plin până în gât de şedințe azi!
- Pentru numele lui Dumnezeu, Max! Ascultă-mă o secundă, bine? trag un fum, mai mult pentru a-mi lua răgazul de a-mi controla lacrimile. Robert... M-a luat cu maşina ieri.
- Ei şi? N-ar fii prima dată.
- A vrut să mă violeze, Max! Am luat primul tren şi m-au dat jos aici.
- Îl omor, îți jur! Poți să-mi dai adresa?
- O să-ți las un mesaj.
- Mă îmbrac şi vin.
- Păi şi şedințele?
Mai trag un fum şi îmi masez tâmpla.
- Dă-le dracului de şedințe, Elise.
Îmi închide telefonul în nas fără să-mi mai dea şansa de a-i răspunde. Mereu făcea la fel. Îmi las capul pe spate şi mai trag un fum. Încă o gură de cafea şi îi tastez nerodului adresa, scrisă pe o plăcuța metalică pe frigider. Cine îşi mai scria adresa să nu o uite?
Sting cea de-a doua țigare în cinsprezece minute. Un început minunat de zi. Mă aşez pe canafea, printre pernele pufoase şi pornesc televizorul nu prea mare, dar cu ecran subțire. Programe de sport, ştirile de dimineață şi un film vechi cu Sofia Loren. Găsesc un post cu muzică bună şi dau puțin mai tare. Îi scriu un mesaj mesaj şi Mayei, ştiind că şi ea era plecată din oraş, în care îi spun că sunt bine şi că o să lipsesc câteva zile. Simțeam nevoia să mă liniştesc atât sufleteşte cât şi mintal.
O cunoşteam pe Maya încă de când eran mici, mici. Am fost amândouă una pentru cealaltă cand ne îndrăgostisem prima dată, la primea dezamăgire în dragoste. Îmi era o prietenă bună şi îmi plăcea să cred că şi eu îi eram la fel. Chiar dacă eram la poli opuşi. Ea era rebela şi eu introvertita. Eu eram liniştită şi rezervată, iar ea zvăpăiată şi agitată ca un titirez. Până şi aspectul îi trăda temperamentul vulcanic. Claia de păr scurt, roşu şi creț o reprezenta cel mai bine. Ochii verzi scăparători, cu un licăr jucăuş. Era zveltă şi înaltă, cu picioare lungi spre deosebire de mine, care eram scundă. Dar era a mea şi o iubeam.
- Elise! Max, agitat cum era tot timpul, amenința să spargă uşa de la intrare.
Fără să îi răspund, mi-am târât picioarele până la uşa.
- Doamne, nu mai deschideai o data!
M-a strâns cu putere în brațe. Şi el era mai înalt ca mine, dar era cald, solid şi mirosea cunoscut. Mirosea a acasă. I-am făcut loc să intre şi am închis uşa. Mi-am mai aprins o țigare.
- Cum eşti? Pff! Ce întrebare pun şi eu. era îmbrăcat în blugi vechi şi un tricou negru, îşi aprinse şi el o țigare.
- Mai bine. M-am speriat.
- Îti jur că îl omor! Ai fost la spital? Trebuie să mergi.
- Am fost Max. E totul în regulă, am nevoie doar de linişte. O să mai stau câteva zile pe aici. am mai tras un fum din țigare, la fel şi el.
- Vrei să stai aici?
- Da. Sau la un hotel. Hunter pare de încredere, el m-a ajutat aseară.
- Trebuia să mă suni sau să vii acasă.
- Am fugit unde am văzut cu ochii, Max. Iartă-mă că am plecat aşa, dar cred că oraşul acesta mic e locul perfect să mă desprind puțin. O să-mi facă bine.
- Cum crezi tu. Pot să stau cu tine azi, dar diseară trebuie să plec. îşi stinse țigarea şi se trânti pe canapea.
Începu să butoneze teleconanda până găsi un alt film ce părea de acțiune. Mi-am stins şi eu țigarea şi m-am aşezat lângă el. Şi-a petrecut un braț după umerii mei şi m-a adus mai aproape.
- Te-am lăsat singură din nou.
Regretul din vocea lui îmi strânse stomacul. Se simțea reaponsabil pentru că nu fusese destul de prezent după moartea părinților noştrii. Firma rămasă pe umerii săi îi ocupase tot timpul, iar acum se simțea vinovat. Îl iubeam mult, era singurul care îmi mai rămăsese.
- Vreau să fiu acolo pentru tine, Elise. Şi vreau să ştii că poți să apelezi la mine, mereu o să-mi fac timp.
Am murmurat un da şi mi-am sprijinit capul de umărul lui, ținându-mi lacrimile în frâu.
Până la urmă, filmul era destul de interesant.
