Dragostea te transforma

Partenerul nepotrivit

A doua zi ma trezesc foarte revigorata dar cu ceva ciudat in minte: EL...De ce il aveam pe el in minte? El, baiatul de care toti se feresc pentru ca este foarte retras si putin ciudat, baiatul imbracat in negru mereu...Oricum, gandul la el ar trebui sa dispara...cel putin, sper...

Am coborat pentru a incepe sa ma pregatesc pentru scoala. Era doar a 2-a zi dar ce se putea intampla neobisnuit? Totul avea sa fie foarte normal, eu mai trebuia sa ma obisnuiesc cu profesorii, scoala, colegii...ceva normal.

Fiind aproape gata de plecare, aud pe cineva care suna la usa. Cine sa fie la ora asta?Am deschis usa si in prag am vazut, stand cu spatele, un baiat inalt, brunet, bine facut...ma gandeam cine putea fi dupa statura si pozitia lui, cu mainile in buzunar...

-Tim...ce faci aici?cand m-a auzit vorbind s-a intors si s-a uitat de-a lungul meu, parca scanandu-ma.

-Rebecca? Nu stiam ca tu stai aici, tata mi-a spus ca avem vecini noi dar nu credeam ca o sa dau peste tine. Nu pot spune ca nu ma bucur;apoi a afisat un zambet larg ce ar fi facut orice fata sa lesine.

M-am inrosit la ultimele lui cuvinte. Era chiar dragut.

-Daca vrei, mergem impreuna la scoala cu masina mea, a spus aratand spre Aston Martin-ul lui rosu.

-S-sigur, stai sa imi iau geanta;aproape holbandu-ma la el.

Am pornit spre masina lui, mi-a deschis portiera, ca un gentilmon, si am pornit in viteza spre liceu. Ziua asta devenea din ce in ce mai buna. Am ajuns la scoala cam in 10 minute. Cand am coborat toata lumea se uita la noi. 

-Ce repede actionezi, Rebecca, glumeste Emma in timp ce venea spre noi.

In timp ce mai radeam, o masina neagra, mere, intra in parcarea liceului. Din ea au iesit 6 persoane, aproape toti imbracati in negru. De la volan a iesit si a 7-a persoana. Era EL, cel la care ma gandeam de dimineata. Purta ochelari de soare, dandu-i un aer foarte misterios. Din nou, toti se uitau la eu, dar nu mai erau amuzati, erau oarecum speriati si au inceput sa susoteasca intre ei. 

In timp ce toti se indreptau spre scoala atentia mea era atintita asupra tipului misterios care umbla pe telefon. Cand si-a ridicat privirea din el s-a uitat direct la mine. Mi-am mutat privirea in speranta ca nu m-a vazut si am inceput sa alerg catre prietenii mei. 

-Ador biologia, mai ales pertea cu disecarea, spunea sarcastica Emma in drum spre clasa.

-Mie mi se pare interesant, i-am spus eu cu zambetul pe buze, amuzata de reactia Emmei.

-Buna ziua, copii...Va doresc un an plin de note bune si sper sa ne intelegem, ne ura profesoara de biologie, o doamna trecuta de prima tinerete dar aparent multumita de ceea ce facea.

-Astazi va voi prezenta tema pentru saptamana viitoare,ne-a anuntat ea in timpo ce isi pune ochelarii pe nas.

-Te rog, fara disecare, te rog, fara disecare, se ruga Emma, fiin foarte amuzanta.

-Veti avea de disecat un specimen si sa prezentati un raport cu privire la el. 

-O,perfect, multumesc,spunea Emma,uitandu-se in sus.

Am inceput sa scriem ceea ce ne dicta profesoara,dar eu eram putin nelinistita. Simteam ca cineva sau ceva ma studiaza. M-am intors usor si am vazut. EL se uita la mine, ma fixa cu ochii aia asa de frumosi, chiar daca era putin mai departe de mine. M-am intors incet. Si-a dat seama ca l-am vazut. Oare de cand facea asta? Am stat restul orei gandindu-ma ce este in neregula cu el.

-Afara, la avizier aveti listele cu partenerii pentru proiect. Succes! ne-a mai spus profa' inainte sa iasa din clasa.

-Sper sa facem impreuna, deja nu imi place chestia asta, daca as avea si un partener nasol ar fii si mai rau, imi spunea Emma in timp ce ne indreptam spre avizier. 

Ne-am cautat pe liste, si am avut un soc atunci cand am vazut cine este partenerul meu...era EL. Nu cred, tipul acela de care ar trebui sa ma feresc este partenerul meu pentru proiect. Imi treceam privirea de mai multe ori pe lista sa vad daca nu cumva m-am uitat gresit,dar langa mine a venit El. S-a intins sa se uite pe liste, era mult mai inalt decat mine, gatul lui, pielea lui era extrem de alba si parea foarte fina, mirosea atat de bine... S-a uitat pe lista si...si-a coborat privirea spre mine,parca stiind ca eram fiz langa el. Nu mai purta ochelari asa ca i-am putut vedea ochii de aproape. Erau atat de verzi incat aveam senzatia ca ma innec in ei, parca erau o mare salbatica si inspumata. S-a uitat la mine pentru putin timp, parca vrand sa ma hipnotizeze, apoi a plecat brusc. Privirea mea l-a urmat pana a disparut printre copii. Am fost trezita la realitate de vocea Emmei.

-Nuuuuu!!! Fir-ar!!!a strigat Emma,cam nervoasa. Nu pot sa cred ca fac echipa cu el! 

-Emma, ce s-a intamplat?am intrebat-o eu ingrijorata. 

-Uita-te si tu cine este partenerul meu, mi-a spus Emma aratandu-mi spre liste. 

-Hei fetelor!!! Care-i treaba? Dece sunteti suparate?ne-a intrebat Tim, palindu-i veselia de pe chip. 

Am inceput amandoi sa ne uitam pe liste si am vazut ca Emma face echipa cu un tip, Niall. Ce e atat de grav? Aaaa, mi-am dat seama, Niall este unul din prietenii tipului misterios care se holba la mine in ora. Dar, totusi, nu cred ca este asa de grav. 

-Offf, im pare rau, Emma. Trebuie sa o faci si pe asta, o incuraja Tim.

-De ce este asa de rau sa faci echipa cu Niall?am intrebat eu, intr-un sfarsit.

-Niall nu este doar un tip ciudat, este fostul iubit al Emmei, mi-a explicat Tim. Vrei sa ii spui tu restu?

-Da, e ok, mersi, a spus Emma trista. Eu si Niall am fost impreuna acum un an, toata lumea spunea ca sunt nebuna ca sunt cu el, dar nu m-a interesat de ce spun ceilalti, eu il iubeam prea mult pe Niall. Apoi, intr-o seara, trebuia sa ne intalnim la un restaurant. Cand am ajuns el saruta o fata...pe gat. Am plecat plangand si a doua zi ne-am despartit. A incercat sa inventeze, sa imi explice dar nu mai voiam sa aud de el. De atunci nu mai vorbesc ce el sau despre el. 

-Emma, imi pare rau, incerc eu sa arat ca o inteleg.

-Da, si mie, nu mai conteaza oricum, o sa o fac si pe asta, a spus ea suspinand adanc.

Am continuat orele fara sa il mai vad pe EL. Dar tot eram nelinistita, si din cauza lui, si din cauza Emmei. Ce ciudat, amandoua aveam parte de parteneri nepotriviti.

HARRY'S POV:

Incep sa ma apropii de ea. Oare este prea repde? Daca o sperii? Din privirea ei nu pare a fi foarte sigura pe ea dar nici teama nu vad. O sa fim parteneri de laborator...oare ce o sa-i zic? Nu mi s-a mai intamplat asta pana acum cu nimeni, dar stiu ca ea este speciala. Ea este acea fata speciala de care eu am nevoie.