Ce suntem?

22 5 1
                                    

Săgeata străpunge sufletul pădurii

Și calm aș vrea să fiu

Căci simt o apăsare în jurul inimii

Și tare mult doresc să știu.


De ce-mi răniți a mea mamă?

Flacăra care mă ține viu

Sincer,vouă chiar nu vă e teamă

Că pe târziu va exista doar pustiu?


Pustiu în adâncul constelației

Căci ne lipsește speranța

Pustiu în timpul relației

Noi nu renunțăm la asta.


Uniți vom crește un întreg

Și ne vom ridica pe deasupra norilor.

Câteodată stau și mă întreb

Nu suntem asemenea brazilor?


Săgeata iar străpunge

Acum ce mai este bun?

Și toată lumea fuge

De ce să mă opun?

Suflet pribeag printre gânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum