Mercenara

Capitolul 1 - Mila

Ce este timpul? O metaforă a vieții, a omului sau culmea ironiei? Pentru unii un aliat, pentru alții un inamic, pentru copii e de neînțeles iar pentru adulți reprezintă o cursă contra cronometru pe care nu sunt siguri că vor să o termine. Și atunci când oamenii închid ochii iar timpul se scurge în clepsidra destinului, de ce ei sunt mereu siguri că dimineața le va aduce o nouă zi?

Destinul e, totuși, o brutală bătaie de joc. „Cum ți-e scris, așa pățești!", nu? Dar dacă există o cale să îl păcălești, să fii ceea ce vrei să fii fără să plătești pentru faptele tale oricât ar fi ele de groaznice? Ar fi convenabil, într-adevăr, însă e atât de ușor să treci prin viață considerându-te o victimă a societății încât să fii adus cu picioarele pe pământ nu înseamnă decât o grijă-n plus.

Îmi amintesc în detaliu chipul fiecărei persoanei care a încercat să își înșele soarta prin șiretlicuri, medicină, speranță și ipocrizie. De fiecare dată când au dat greș, am fost martoră. Am vechi companioni care-mi sunt martori la eternul blestem de a privi omenirea fără a fi capabilă să mișc un deget. Pedeapsa mea face toate ființele să fie predispuse eșecului, unei vieți care trebuie să ajungă la un sfârșit pentru a face loc alteia să se ridice din cenușă iar Pământul e în totalitate liber să fie un loc meschin, dominat de piese de șah și de jucători neexperimentați. Dar ce le poți face unor oameni care nu știu decât să parieze cu prețul vieții că ei sunt mai superiori decât însuși Universul?

Secolul I, anul I, după alungarea oamenilor din Rai

- Seraphina, prințesa serafimilor, Arhanghel prin Excelența aleasă de Tatăl, protectoarea oamenilor, din ordinul serafimilor heruvimi, ești conștientă de acuzațiile care ți se aduc?

M-am uitat în ochii lui Raguel cu ură, deși mă aflam în cel mai înalt rang angelic. Am refuzat să deschid gura. Știam ce urma să se întâmple. Tata se uita la mine de pe tronul lui de lumină și ținea capul întors într-o parte ca să nu-i văd dezamăgirea. Nici măcar el nu avea dreptul de a-i nega dreptatea lui Raguel, era prea mult.

- Nu.

Negația mea a făcut toți îngerii să înceapă să țipe unii peste alții. Era neobișnuit, într-adevăr, ca cineva de rangul și statutul meu să dea dovadă de atâta imprudență. Eram o trădătoare, am încercat să-i ajut pe Adam și Eva să-și clădească un viitor pe Pământul populat doar de animale feroce.

Raguel a ridicat o mână și s-a așezat în zbor la capătul tronului Tatei. Au început să poarte o discuție telepatică pe un ton jos în cea mai deplină liniște. Ceilalți îngeri s-au așezat la locurile lor în liniște, așteptând sentința.

- Seraphina, dată fiind gravitatea faptelor tale, ești expulzată din ordinul Arhanghelilor și al serafimilor, ți se ia titlul de prințesă și protectoare și ești pe vecie condamnată la a fi un înger cărăuș. Drumul tău către pământ va avea loc la noapte și vei fi însoțită de către Michael, Gabriel și Raphael.

Pentru câteva secunde am văzut negru în fața ochilor. Fapta mea a fost atât de gravă încât a desemnat Arhanghelii cei mai puternici să mă târască în văgăuna aceea pentru eternitate. Raguel a fâlfâit din aripi o singură dată și am plecat cu toții din camera tronului. În drumul spre vizuina mea am fost prinsă din urmă de către Michael.

- Seraphina, eu... am încercat dar El nu a vrut, a zis că ai o lecție de învățat și nu există alt mod prin care să o înveți.

Arăta spășit și îi simțeam regretul. În definitiv eu i-am păstrat secretul și îmi era dator pe veșnicie, dar nici măcar fiul preferat al lui Dumnezeu nu mă putea scăpa de sentința asta.