Ea.

-Nuu. Te rog! Opreste-te! A fost destul!

-Taci!

-Lasa.maaa!

-Am zis sa taci! ~pe fundal auzindu.se cum o palma s.a lipit de maxilarul ei~

Dupa asta nu se mai auzise nimic o perioada buna de timp.

Tocmai ce anul scolar incepuse. Pe usa scolii intra ea, cu privirea in pamant, mergand drept spre dulapul ei de unde isi lua cartile si apoi pleca direct in clasa. Pe culoarul scolii se auzeau tot felul de zvonuri, toate fiind versiuni diferite referitoare la sfarsitul povestii cum ar fi:

1) Fata mersese la politie si facuse plangere;

2) Nu mai iesise din casa toata vara.

Si toate porcarii de genul, dar totusi una mi.a atras atentia. Dupa ce fusese violata, Rebecca inca se intalnea cu 'criminalul' chiar daca parintii ii interzisera. Si tot ma gandeam de ce inca o facea. Pur si simplu ma gandeam cum o fata asa minunata, asemanatoare cu o pictura de.a lui Piccaso, mereu cu parul in ochii strapunzatori care ma faceau sa incep sa fredonez din melodia mea preferata (chiar daca la fiecare saptamana era alta), ma facea sa pic in genunchi si sa ma intreb de ce nu e a mea, de ce nu pot sa.i simt buzele pe abdomenul meu, de ce nu pot sa o ating doar in vis, de ce nu pot sa o mangai si sa.i alin supararea. Tot ma intreb 'De ce nu eu?'. Ma intrebam de ce inca ar umbla cu nemernicul ala care a violat.o si a batut.o pana a lesinat. De ce inca ar mai sta cu el? Poate o santajeaza, o ameninta sau doar pentru ca inca il mai iubeste.. Dar nu cred..nu vreau sa cred ca inca mai simte ceva pentru el dupa toate astea. Pur si simplu vreau doar sa cred ca o sa fie a mea si o sa o fac sa zambeasca.