Phoenix

III

–Și acum, ce facem cu ea?

–Lasați-o aici, va veni Phoenix dupa ea! Nu mai e treaba noastra! Plecam!

Ma concentrez cu greu sa raman constienta, dar nu pot. Lipsa de oxigen isi spune cuvantul. Oricum, daca Richard ma lasa aici singura, in mijlocul padurii, o sa ajung hrana pentru lupi, si e mult mai bine sa lesin, ca sa nu simt durerea cand fiarele vor incepe sa imi sfasie carnea.

O durere intepatoare imi apasa pe plamani, iar capul ma doare ingrozitor. Incerc sa lupt cu starea asta, dar ameteala ma cuprinde si cad..

O lumina slaba se strecoara printre pleoapele mele aprope inchise. Unde sunt? Si ce e cu mirosul asta intepator? Ma simt de parca as fi intr-un canal sau ceva de genul. Imi vine sa vomit!

Incerc sa ma ridic, insa ceva ma tine imobilizata. Futu-i! Cum naiba m-a legat in halul asta? Privesc in jur si constat ca ma aflu intr-o cladire parasita. Nu, nu e genul de cladire gata sa se darâme, ci o cladire care nu a fost constrita in totalitate, iar lucrarile au fost sistate. Arata destul de infricosator.

Nu se vede nimeni in jurul meu, ceea ce inseamna ca pot evada. Dar cum se presupune ca ma pot dezlega eu de aici. Sunt legata cu trei sfori de un stalp de rezistenta. Incerc sa imi eliberez mainile, dar fara succes. Daca vreau sa ma dezleg, trebuie sa fiu inventiva. Cred ca funia de la picioare are o legatura mai slaba. Ma concentrez si reusesc sa imi dezleg picioarele, frecandu-le de stalpul de care sunt legata. Am reusit sa tai funia, dar mi-am taiat si piele de la picioare. Doamne, cat urasc sangele! Fac aceasi procedura si cu funia de la maini si reusesc sa ma dezleg complet.

Alerg spre fereasta si mi se taie respiratia cand vad ca ma aflu la ultimul etaj, iar asta e un bloc de vreo 25 de etaje. Fuck, eu am rau de inaltime! Ma indepartez de langa fereastra, respirand sacadat. De ce m-ar aduce aici?

Raman blocata si speriata. Parca as fi intr-un cosmar. Atentia mea e captata de un biletel atarnat pe stalpul de care am fost legata. Asta a fost aici si mai devreme?

Iau biletul si incep sa citesc:

" Prima ta provocare e sa scapi cu viata din cladire, daca reusesti asta o sa fiu balnd cu tine, daca nu, condoleante!

P"

Sa fie mai bland cu mine? Ce crede ca sunt eu? Un catelus? Sa scap de aici si promit ca ma razbun pe toata lumea, incepand cu Richard si terminand cu obsedatul asta.

Bun, dar mai intai trebuie sa scap de aici, dar cum? Si de ce as putea sa mor aici? Nu pare prea periculoasa cladirea asta.

La naiba, ce s-a auzit? Nu, nu, nu! Nenorocitul, a adus caini aici! Alerg spre fereastra, cand cainii lupi apar, alergand si latrand. Nu am decat o singura optiune. Trebuie sa ies din cladire, dar nu prin interior, ci prin extrerior. Fara a ma mai gandi la frica de inaltime, ies pe fereastra, iar in cateva secunde atarnam de pervazul ferestrei. Si acum? Trebuie sa sar, pana la fereastra de la etajul inferior. Trebuie sa ma grija, pentru ca  nu sunt atenta as putea sa sar gresit si sa cad in gol.

Imi iau inima in dinti si imi dau drumul. Nu a mers prea bine. Cad in gol, la naiba. Nu m-am putut prinde de pervaz. Incerc sa ma prind ce ceva, insa viteza e prea mare. Nu, nu o sa mor, am o razbunare de pus la punct. Intind mainile si ma prind de o teava sau ceva de genul, insa impactul e prea puternic, iar mana mea pare rupta. Cred ca s-a rupt din umar. Imi pun greutatea in cealalta mana, lasand mana ranita sa imi cada de pe langa corp. Doare ingrozitor. Privesc in jos si vad ca am cazut in gol pana la etajul unu. Inca doua secunde si as fi fost facuta placinta.

Ma intreb ce surprinze ma mai asteptau in cladire si cat de frustrat o fi el? Distanta nu mai e asa mare, as putea sa imi dau drumul, oricum am mana rupat si ma doare prea tare ca sa stau atarnata aici.

Dau drumul tevei si fac contact cu cimentul rece si dur. Deschid ochii si vad o pereche de pantofi maro. A venit!

–Nu stii sa te joci! M-ai stricat toata distractia, o sa regreti! spune si ma loveste puternic cu piciorul in burta. Raman fara aer si tusesc. Cateva picaturi de sange raman pe asfalt. M-a lovit atat de tare incet am tusit sange! O sa regreti asta, animalule!

–Luati-o! spune, iar eu aunt taranta si bagata intr-o masina. Soferul conduce haotic, iar eu mai am putin si vomit.

Ne oprim brusc si aproape ca dau cu capul de scaunul din fata mea. Acelasi barbat deschide usa si ma trage dupa el. In fata, mea se contureaza o vila impunatoare in mijlocul pustietatii. Daca avea gratii, ducea a inchisoare! Patrundem in curtea plina de garzi de corp innarmate pana la dinti. Usa casei se deschide cu un scartait, iar in fata mea apare un baiat in varsta de vreo 21 ani, bine facut, cu par castaniu si ochi albastri, electrizanti. Vazandu-l am inceput sa tremur, dar nu stiu de ce, pentru ca frica nu imi mai e de mult, Richard mi-a aratat leacul contra fricii.

–Bine ai venit,Elma! spune incepand sa chicoteasca. De ce rade? Iar vocea lui nu pare aceasi cu a barbatului care m-a lovit.

–Arati deplorabil, imi cer scuze pentru comportamentul fratelui meu, e mai vulcanic!

–Vrei sa spui dement! murmur, iar el incepe sa rada.

–Ai spus cumva ce cred eu ca ai spus? afirma vocea bine cunoscuta din fata cladirii parasite. E el si nu seamana deloc cu fratele sau. Pare mai mare cu vreo 2-3 ani, iar ochii sai verzi ma fac sa inghit in sec. Singurul lucru pe care il au in comun e parul castanui si lucios. In rest, nu seamana deloc, pana si stilul vestimentar difera. Dementul e imbracat in costum, iar celalalt in blugi si tricou.

–Esti ranita! Ar trebui sa chemam un doctor! spune si se uita spre dementul care m-a lovit.

–Fa ce vrei! Dar nu uita, e a mea! spune si iese din casa.

Sunt a lui? Adica, el e Phoenix? La naiba! Mai bine ma lua fratele lui, pare mult mai de treaba, dar aparentele insala de cele mai multe ori. Aproape ca am uitat de durerea de la mana. Inchid ochii, iar totul incepe sa se invarte cu mine. Picioarele refuza sa mai sustina greutatea corpului si cedeaza. Simt cum doua brate imi cuprind talia. Nu pot sa deschid ochii, ca sa vad alea cui brate m-au salvat de o vanataie, pentru ca actiunea e mult prea dureroasa. Vociile din jurul meu se estompeaza, usor, usor. . .

–