Phoenix

II

Parchez mașina în fața liceului și cobor grabită. Nu reușesc să ies din parcare, că în fața mea apare o matahală. Are un aspect îngrijit, plin de mușchii bine definiți și imbracat tot în negru.

–Papușă ai parcat pe locul meu! Muta mașina, daca vrei să nu iasă urât!

–Și dacă nu vreau? O stai, stiu! O sa iasă urât, nu? Uite ca nu-mi pasa! Mașina mea nu se mișca de acolo, pentru ca eu plec!

–Nu prea cred! Ala e locul meu și așa va ramane! Ai face bine să mă asculți sau..

–Sau ce? O sa mă iei la bataie? Proasta idee! O să îmi vandalizezi mașina? Nu-mi pasa! O să îmi faci viața un chin la școalã? Nu ai decât! spun și trec pe lângă el, ieșind din parcare.

Asta chiar m-a enervat. Aș fi vrut să îl trântesc pe capota mașinii și să ii rup mana, dar eu nu sunt Richard. Partea buna e ca m-a obligat sa invat tehnici de autoaparare si atac. Asa ca, daca tipul exagera l-as fi aranjat. Oricum, sunt de trei ani in liceul asta si nu l-am mai vazut pana acum. Arata putin infricosator ce-i drept.

Ajung în sala de curs și îmi ocup locul în banca mea, ultima de la geam. Nu am permis nimanui sa stea cu mine in banca, asa ca ma bucur de tot spatiul disponibil, doar pentru mine.

In clasa isi face aparitia profesorul, iar eu nu ascult nicio vorba din ce spune. Am treburi mai serioase pe cap decat discursul lui plictisitor de bun venit. In curand, Richard va veni dupa mine, simt asta. Dar ce vrea de la mine si de ce eu? Ce legatura a avut el cu parintii mei? Trebuie sa fiu puternica si sa am curajul sa negociez cu el cand va sosi timpul.

Soneria ma trezeste din transa si parasesc incaperea inaintea profesofului. Nu imi spune nimic, pentru ca s-a obisnuit cu mine, toti au facut-o. Insa acest tratament special de care am parte ii deranjeaza pe unii, cum ar fi, pe baietii cei duri si divele liceului. Ei cred ca am ceva special, insa nu au nici cea mai vaga idee.

–Deci, Elma! spune o voce in spatele meu, iar eu intalnesc aceeasi pereche de ochi verzi din parcare.

–Deci, cineva vrea sa fie umilit si mai mult! spun cu superioritate si aroganta.

–Mai vedem noi, Elma! spune punand accent pe fiecare silaba a numelui meu.

Vrea sa para intimidant, dar nu ii iese. Brusc cheful meu de scoala s-a dus. Dar nu pot sa fac absente din prima zi de scoala. O sa il sun pe director, sa rezolve el asta. De cand i-am salvat fiica de la un viol, ma ajuta cu orice. Nimeni nu stie de intelegerea nostra, dar toti se intreaba cum de nu am fost exmatriculata pana acum, avand in vedere ca am fost mai mult absenta decat prezenta. Asta si faptul ca, la fiecare examen iau cele mai mari note, fapt ce nu i se datoreaza directorului. Am note maxime pentru ca imi place sa invat, dar nu am chef sa fac asta la scoala.

Plec in parcare si ma enervez considerabil, cand observ ca un porche negru imi blocheaza masina. Asta trebuie sa fie masina tipului aluia! Asa crede el ca se razbuna? Imi blocheaza masina? Ha ,amator!  Am invatat de la oamenii lui Richard cum sa fur o masina, fara sa am cheile. Ma duc la masina cu pricina, si reusesc sa o deschid mai repede decat ma asteptam. O pornesc si o mut putin mai in fata, dupa care ma urc in masina mea. Vad in oglinda retrovizoare tipul al carui nume nu il cunosc, cum se apropie de masina sa, cu o expresie uimita. Isi muta privirea spre masina mea, iar eu pornesc cu un scartait. Nu reduc viteza nici cand iau curba pentru a iesi din parcare.

Conduc haotic prin oras si opresc masina in fata primului bar pe care il gasesc. Nu, nu am de gand sa beau pana nu mai stiu de mine, nu astazi! Vreau doar sa joc biliard. Intru si platesc pentru o ora. Nu ma deranjeaza sa joc singura. Nu am gasit niciodata pe cineva care sa joace bine. Eu iubesc sa joc prin combinatii cu manta, nu clasic cum joaca toata lumea. Așez bilele pe masa si ma pregatesc sa sparg manunchiul de bile.

–Elma! spune o voce enervanta in spatele meu. Nici nu trebuie sa ma intorc ca deja stiu cui apartine vocea. Tipul din parcare m-a urmarit pana aici. Ce vrea, bataie? Pentru ca nu mai am mult si cedez psihic.

–Ce vrei?

–Un joc!

–Eu nu joc cu amatorii!

–Nu sunt un amator!

–Ba esti!

–Cine spune asta?

–Eu!

–De ce nu lasi jocul sa vorbeasca in numele tau?

–Pentru ca deja stiu ce parere are despre tine!

–De ce esti asa?

–Asa cum?

–Rece, dura, nu lasi pe nimeni sa se apropie de tine! De ce, Elma?

–De ce, ce?

–Ti-e frica, nu-i asa? Ca o sa fii slaba?

Ultimul lui cuvant ma face sa impietresc. Vorbele lui imi aduc aminte de ce mi-a spus Richard acum 12 ani. Asta nu poate fi o coincidenta. Las tacul pe masa si fug speriata la masina. Aparitia tipului astuia nu e intamplatoare aici! Daca e trimis de Richard ca sa ma testeze ca acum 12 ani? Atunci am clacat si am ramas fara tata! Acum ce o sa imi mai ia, viata? Nu are decat! Dar nu a investit atat in mine ca sa ma omoare. Ce e cert, e ca tipul e omul lui. Am avut impresia asta de cand l-am vazut. Are acelasi stil. Sunt sigura ca asa e, mai ales ca, din toate subiectele posibile, l-a ales pe asta. E ca si cum, ar incerca sa vada daca ma poate face sa ma atasez de cineva, ca sa devin slaba si apoi sa-l omoare ca pe ...tata.

Stiu unde trebuie sa merg. Pornesc masina si ajung in fata casei mele. Trec strada si intru neinvitata in casa oamenor lui Richard

–Sa ii spuneti lui Richard ca nu sunt proasta! Stiu ce a pus la cale si nu o sa ii mearga, a-ti auzit?tip cat ma tin plamanii, in timp ce ma invart in cerc, in incaperea goala.

Un batut din palme sa fac sa ma opresc. E el! Nu s-a schimbat deloc in patru ani. Aceasi statura impunatorea, par carunt si privire glaciara. Poarta un costum alb, iesind in evidenta intre oamenii lui, imbracati in negru...