You don't know how much I love you (SHOT)

Capitolul 23

Am fost la Sore si am vorbit cu ea. Era atat de draguta si sociabila, exact cum mi-o imaginam.
Dupa ce am plecat de la studio, am mers amandoi in parc. La studio am facut niste ore de canto cu niste oameni de acolo foarte draguti. In timp ce ne plimbam de mana in parc, apare cineva care sare in bratele lui Sorin.

"-Iubiiireee! Ce dor mi-a fost de tine!". Iubire? Mi-a picat efectiv fata. Whaaaattt? Ia stai tu umpic...CINE E PARASUTA ASTA SI CE VREA DE LA BABY AL MEU?

"-Ce? Ce visezi? Nu mai suntem impreuna. Acum sunt cu Criss, Raluca!".

"-CUM NU MAI SUNTEM IMPREUNA? Cine e proasta asta de langa tine? Eu sunt iubita ta, ia mana de pe ea!". Sorin deja se enervase rau de tot. Eu proasta? Ea ce e atunci?

"-Auzi...stii ca nu-mi place sa ma cert. Dar deja cand ajungi sa te iei de Cristina, e de rau. Eu zic sa pleci ca sa nu se intample ceva si mai rau decat felul in care tip la tine acum!". Nesimtita face o mutra acra si pleaca.

"-Scuze pentru toate astea. E fosta mea iubita, care dupa ce s-a dus pe la toti crede ca o sa mai fiu cu ea...imi pare sincer rau pentru astea.". Lui ii pare rau? De ce doamne? El nu are nici o vina! El e un scuuuumppp!❤❤😍

"-Stai linistit, iubire! Nu e vina ta si nu ai de ce sa iti ceri scuze sau sa-ti para rau! Te iubeeesc!❤😘". Sar in bratele lui si il sarut lung. Imi zambea atat de frumos. Zambetul lui ma facea sa tresar si sa ma topesc. Era ca un copil fericit. Ceva ce Urs nu mai era.
Am ajuns in camera, m-am schimbat si m-am băgat direct in pat. Am adormit foarte repede pentru ca eram obosită.
A doua zi de dimineata m-am sculat destul de devreme...era 8. M-am hotarat sa ma duc sa fac o plimbare prin parc singura. Dintr-o data vad pe cineva cunoscut. Ma duc la el si ii sar in brate.

"-Neataa, Sorin!". Il sarut.

"-Buna...?!". Ce se intampla cu el?

"-Esti ok?".

"-Da...doar ca nu prea am dormit bine...". Era putin pierdut. Parca nu ma mai recunoștea.

"-Ne mai plimbam sau vrei sa mergem putin la mine?". Il vad confuz. Sunt ingrijorata pentru el.

"-Umm...haide la tine!".
Mergem la camin. Acolo era Diana care se pregatea sa plece la o intalnire. Oare cu cineee? Chiar as vrea sa aflu cine e norocosul!
Dupa ce ma schimb in haine mai lejere imi vine o idee.

"-Iubire, ce ar fii sa faci tu niste clătite din alea bunee?". Zambesc in coltul gurii.

"-Eu? Clatite? Doamne fereste!". Ce ciudat! El adora sa faca clatite.

"-Parca iti placea sa faci...".

"-Da...scuze...nu am dormit mai deloc...". Pana la urma face aluatul de clatite. Dupa ce le-a prăjit am gustat amandoi cate una.

"-Bleah. O doamne, ce e cu clătitele astea?". Sincer, era sa vomit. Nu mai stie nici sa gateasca sau ce? El face cele mai bune clatite...sau facea...
Comandam ceva sa mancam la pranz. Se holba asa ciudat la mine si vorbea de parca nu ma cunostea...

"-Auzi, vezi ca mi-am schimbat numarul de telefon. Uite-l aici.". Cand si-a schimbat si numarul?
Dupa ce mancam ii spun sa ne asezam putin în pat. Simt ca mainile lui coboara prea jos. Sorin nu e asa nesimtit. Nu e genul lui. Oare ce s-a intamplat, doamne? Ii ridic mana mai sus si el se uita cam cu ura la mine. Doamne!
A doua zi de dimineata m-am trezit inaintea lui si am adus micul dejun. Voiam sa il trezesc pentru ca la 10 trebuia sa fim la studio. Cand l-am strigat si am pus mana pe el sa-l trezesc am simtit ca ma loveste peste mana. Deja ma inrosisem. Mi-am luat geanta si am plecat. Ce doamne? Nu credeam ca vreodata ma va lovi. Ce l-a apucat? Zici ca e alta persoana dar identica la corp si fata cu Sorin. Mai bine m-as duce la baieti sa vorbesc si cu ei.
Ajung acolo si imi deschide usa Juno.

"-Bunaa, Juno!".

"-Neata. Intra!". Ma imbratiseaza si inchide usa. Apare si Cale care ma saluta si la fel fac si eu.

"-Baieti, voua vi s-a parut ceva ciudat cu Sorin in ultima vreme?". Ii intreb îngrijorată. Ei se uita unul la altul si ridica din umeri.

"-Adica?"

"-Nu stiu...ieri am dat de el in parc si se purta zici ca nu ma cunostea. Dupa am mers la mine sa facem niste clatite si era sa ma otravesc cu ele :)). Seara ne-am bagat in pat si începuse sa fie nesmitit, ceea ce nu e felul lui Sorin. Ma rog, nu s-a intamplat nimic. Si azi dimineata cand voiam sa il trezesc, am pus mana pe el si s-a intors si m-a lovit peste mana.".

"-Sorin? Sorin Bumbaru? Sorin al nostru?". Intre timp ce zicea Juno asta il vad pe Sorin ca apare.

"-Neataaaa! Ce de lume! Sper ca vorbeati de bine despre mine :))! Baieti, micul dejun e gata!"

"-Ia stai umpic...cum de esti tu aici daca tocmai te-am lasat la camin?".

"-Cee? Eu am dormit aici aseara si ieri nu ne-am vazut.". Baietii se retrag.

"-Cum daca ieri dimineata ne-am vazut in parc si dupa ai venit la mine si ai facut niste clatite groaznice si azi dimineata cand voiam sa te scol mi-ai dat una peste mana?!".

"-Eu? Niciodata nu as face asta!".

"-Sorin, crezi ca sunt nebuna? Am facut si o poza amandoi!". Ii arat poza si se uita ciudat.

"-Dar eu nu am un tricou asa si nici baietii!".

"-Sorin, eu zic sa nu mai bei asa de dimineata... Stiu ce am vazut si te-ai purtat foarte urat cu mine.".

"-Criss, intreba-i pe baieti! Am fost aici!".

"-Stii ceva, eu o sa plec. Vad ca nu o scot la capat cu tine. Data viitoare sa nu ma mai minti!". Il vedeam atat de ingrijorat. Dar stiu ce am vazut, doar nu mi l-am imaginat. Dar totusi, el nu m-a mintit niciodata si nu prea avea cum sa ajunga asa repede acasa. Nu stiu ce se intampla.
Ajung la camin si ma trantesc in pat. Era seara deja. Sorin nu mai era acolo, logic. Am inceput sa plang. Nu credeam ca va face asta vreodata.

Bunaa! Multumesc mult pentru voturi si vizualizari! Oare ce se intampla cu Sorin? Veti afla in capitolul urmator! Va puup!❤❤😍😘