—Tu ai zâmbit azi? întreb privindu-i mânile care continuă să deseneze cu repeziciune.
— N-am mai făcut-o de ceva vreme.
—Eşti fară suflet...
—Poate, a rămas la cineva, cândva.
—De ce faci asta?
— Fac , ce?
— Îți acoperi faţa.
—Nu cred că e bine ce faci .
— Eu cred că da.
— Sunt o comoară fară cheie, Alexandru.
—De unde stii cum mă numesc?
De ce-ai plecat?... Nimic din ce ai spus nu m-a facut să te înţeleg. Lasă-mă macar să-ți aflu numele!
CITEȘTI
Milioane de gânduri
Short StoryOchii ei ascund multe, inima îi bate, dar ea nu trăiește. Trăsăturile faţei sale gingaşe sunt ascunse de o bucată de material negru. Mâna ei alunecă cu o viteză neexplicabilă pe coala albă, lăsând în urmă același desen. Rezistă frigului, ploii sau...
