Lasă-mă să cred

I

"La naiba!" Am înjurat printre dinți. Cum de numai mie mi se putea întâmpla o chestie ca asta?

"Lăsați, domnișoară, nu trebuie sa așteptați prea mult. Voi, tinerii, găsiți mijloace prin care sa pierdeți timpul".

Ce făcusem de trebuia sa aștept inca 2 sau 3 săptămâni? Nu acordasem prioritate unei pipite si din cauza asta, examinatorul ma găsise drept "incompetenta". Era sfârșitul anului iar eu n-aveam permis. Nu eram in stare sa merg acasă,  știind ca mama sigur va face o criza iar tata nu va mai vorbi cu mine.M-am îndreptat spre cea mai apropiata cafenea. Având in vedere ca nu era trecut de 10 nu știam care va fi reacția tipului de la bar.

"Ihm, ati deschis cumva?"

Tipul mi-a inspectat fata, a văzut cat de sfârșită arătam si într-un final a vorbit:

"Pot face o excepție. Azi n-avem deschis." 

"Pot pleca daca incomodez. Voiam o bere."

"Nu e nici o problema. Iti pot vedea buletinul?"

Nimeni nu ma credea când le spuneam ca am vârsta legala pentru a bea pana intram in coma alcoolică.Cat timp el s-a uitat la buletinul meu, eu am prins răgaz a-l inspecta. Arata bine: era mai înalt decât mine, cu un par de abanos ce-i ajungea pana la umeri, ușor carliontat si ochi albaștri fulgerători. Purta un tricou gri,o pereche de blugi spalaciti si bocani. Sa fiu sincera, el era genul de tip-incredibil-de-ciudat-si-chipes.

"Deci Anne, te-a părăsit iubitul, de-ti îneci amarul la ora asta?"

"Tu du-te si adu berea aia si vorbim după."

M-am așezat la cea mai apropiata masa, mirosul de țigări pregnant intrandu-mi cu grija in haine. Mi-am pus dosarul, singura dovada a incompetenței mele pe masa si l-am așteptat pe tip sa vina cu băutura.N-a asteptat să-l invit sa îmi tina companie. S-a așezat pur si simplu ca si când ne-am fi cunoscut de-o viața întreagă:

"O bere pentru o domniță îndurerată. Ia spune-mi, daca nu te-a părăsit iubitul ce ti s-a întâmplat?"

"Mama a murit." I-am răspuns simplu asteptandu-i reacția.

Deodată expresia lui s-a schimbat, devenind ciudat de înțelegătoare:

"Îmi pare rău."

Ok, nu mai puteam rezista.

"Tipule, nu s-a întâmplat nimic de genu' asta. Sfinte Sisoe, singura problema e ca nu mi-am luat permisul!"

"Tu glumești? Eu chiar voiam sa încep cu diferite cuvinte de consolare."

Nu ma mai puteam abține așa ca am început sa rad, pana mi-au dat lacrimile. Expresia lui făcea cat o mie de cuvinte. A dat sa mai spună ceva dar a fost întrerupt de soneria telefonului.

"Scuza-ma pentru câteva momente."

"Sigur, îmi beau berea si plec daca nu termini."

El a dat aprobator din cap si a ieșit din cafenea, in ceea ce cred ca era camera de aprovizionare.

Ma tot gândeam ce-mi vor spune ai mei când voi ajunge acasă. Fiind prea ocupati cu plecarea lor in Caraibe, sigur vor uita. M-am uitat prin dosar, mi-am facut de lucru cu telefonul si intr-un final am decis sa plec. Am lasat banii pe masa si un bilet: 

                                                         Tipule, merci de companie.

                                                                                                       - Anne