Tocilara

28

În dimineața asta mă trezesc cu o durere de cap insuportabilă,dar reușesc sa mă ridic în șezut și îl pot vedea pe Adrian dormind lângă mine, mă ridic încet din pat ca să nu îl trezesc pe Adrian și observ că sunt într-o cameră albă, adică sunt în spital.....of...încep să urăsc spitalele.
     Merg spre baia camerei și mă spăl pe față,după care ies și îl văd pe Adrian stând în pat și uitându-se la tavan.Mă pun lângă el și îl iau în brațe,iar el mă sărută pe frunte protector și mă strânge în brațe.

-Ce facem azi?mă întreabă Adrian.
-Mergem la înmormântarea lui Agnes.spun și o lacrimă mi se prelinge pe obraz.
-Și după?
-Nu știu, de ce?Ai vreo idee?
-Da,ce zici de o excursie?
-Nu știu ce sa zic.O excursie unde?
-Unde vrei tu.
-Nu știu,nu prea vreau.
-Haide iubito,o să stai supărată mereu?
-Da.
-Te rog!
-Off bine.
-Yes,promit ca nu o sa regreți.Unde vrei sa mergem?
-Fă-mi o surpriză.
-Ok.spune și mă sărută, chiar e foarte fericit.
...
Mergem acasă ca să ne schimbăm.

  Urc repede sus și îmi fac un dus rapid după care mă îmbrac cu o pereche de blugi negri,un tricou negru pe care îl bag în pantaloni,pantalonilor le atașez și o curea deoarece sunt puțin  largi,o pereche de adidasi negri,o geaca pentru ca este destul de răcoare afară,doar suntem în octombrie și la final îmi iau o pereche de ochelari care sa mascheze lacrimile.Mă machez cu fond de ten și rimel,după care îmi iau telefonul și niște bani și cobor.

-Gata iubito?mă întreabă Adrian când cobor.
-Da.Să mergem!spun și plecam spre locul unde se afla Agnes.

...
În 30 de minute ajungem,ne dam jos din mașină și mergem spre capelă.
  Intru în capela,o văd pe Agnes și imediat simt un gol în inimă și fără ezitare din ochii mei au început să curgă lacrimi sărate.
  La un moment dat nu mai puteam să respir,așa că am ieșit afară,am mers țintă spre mama și am întrebat-o:

-Când o îngroapă?
-La 12.Scumpo ești bine?spune mama.
-Da,sunt.Acum este ora 11:30.spun eu uitându-mă la telefonul meu.
-Bine,pai așează-te undeva și așteaptă.spune mama.
-Ok.spun cu un glas stins și cu capul în jos.
-Dacă vrei poți să pleci,suntem noi aici,nu pare ca te simți prea bine.spune tata.
-Ba mă simt bine, mă duc să mă așez.spun și plec spre băncuța din fața capelei.

   Încă nu îmi vine să cred,aș vrea să vină cineva la mine și sa îmi zică ca a fost un vis urat,un coșmar sau să îmi zică că a fost o farsă,iar Agnes în ambele cazuri să vină și să mă îmbrățișeze.
  Din gândurile mele mă scoate Adrian care spune:

-Iubito?Ești bine?
-Da,de ce nu aș fi?Oare pentru că în această zi o parte din inima mea va fi îngropată odată cu ea,sau pentru că ea nu o să îmi mai spună nimic,niciodată, pentru că o iubesc și pentru că ea mi-a fost ca o mamă ani întregi?spun eu și fără să îmi dau seama am început sa plâng.
-Iubita mea,nu mai plânge, te rog!Nu îmi place când te văd așa.spune el,iar eu las capul în jos.Uită-te la mine!spune și îmi ia fața în mâinile lui astfel forțându-mă să mă uit în ochii lui.Chiar dacă ea nu o să mai fie lângă tine ăsta nu înseamnă că tu o să rămâi singură, mă ai pe mine,îi ai pe părinții tăi și ai prieteni.
-Știu Iubitule și va mulțumesc, dar.....
-Nici un "dar".atât apucă să spună, pentru că preotul își face apariția.

   Ne ridicăm în picioare și mergem în Biserică, unde se va ține slujba.
....
După slujba am îngropat-o,eu am aruncat o mână de pământ și am plecat,pentru ca deja aerul devenea greu pentru mine.

-Iubito....mă strigă Adrian.
-Da Iubitule.spun eu.
-Mergem?
-Unde?
-În acea scurta excursie...
-Acum?
-Da.
-Nu prea mă simt în stare.
-Dar,iubito,ai promis.
-Adrian...
-Promisiunea e promisiune.
-Dar...
-Promisiunea e promisiune.
-Off....Ok.
-Am vorbit deja cu părinții tăi,în timpul slujbei an fost și am luat bagajele,deci putem pleca acum.
-Ok.spun după care el mă sărută.

  Mergem la mașină și pornim la drum.
...
După un drum de 4 ore ajungem la o cabană ,peisajul de unde suntem noi e mirific.

   Ne dăm jos din mașină și intrăm în cabană.Totul e rustic,e așa frumos.

-Îți place iubito?mă întreabă Adrian.
-Da,foarte mult.spun eu mergând sus pe scări.
-Mă bucur.spund el venind după mine.

  Sus erau 3 camere,însă doar una mia atras atenția, cea cu balcon,deoarece mobila era albă,iar camera este plină de lumină.

-Eu mă duc după bagaje.Le urc aici?spune Adrian.
-Da,dar vin să te ajut.spun eu.
-Nu e nevoie,sunt doar doua trolăre și o plasă cu sos pentru spaghete,sosul are și carne în el și în mod evident spaghete.
-Bine,păi arunci eu fac mâncare și tu duci bagajele sus,e Ok?
-Ok.

  Mergem la mașină, eu iau punga cu ce trebuie pentru a face mâncare și merg în bucătărie, iar el se duce sus cu bagajele.
...
După 20 de minute totul este gata așa că merg să îl chem la masă pe Adrian care stă la televizorul din livingul cabanei.

-Iubitule?spun eu.
-Da?spune el și se uită la mine.
-Hai la masă!
-Ok.spune și stinge televizorul.

Mâncăm și nici unul nu zice nimic,deși eu mă gândesc la Agnes încerc să nu îl supăr,pentru ca el face multe ca eu să uit,dar mie imposibil.

-Iubito..eu nu am terminat.spune el.
-Și eu.spun zâmbindu-i.
-Bine și ce mai facem azi?E de abia 17:30.
-Nu știu, vreo idee?
-Nu prea,dar tu?
-Unde e un magazin aproape?
-La câțiva kilometri e un mega.
-Păi vrei să mergem sa luam câte ceva?
-Da.
-Ok,hai.

   Mergem la mașină și direct la mega.
...
După un drum enervant de tăcut de 20 de minute ajungem la mega și mergem spre intrare.
  Luam un cărucior și începem să ne plimbăm în căutare de câte ceva de mâncare și după ce am umplut coșul cu cipsuri și cola,ne-am hotărât să luăm și niște ouă și șuncă pentru mâine dimineață.
  Mergem la casă,unde coada nu e așa mare și plătim după care ne întoarcem înapoi la cabană.
...
Întorși la cabană Adrian pune un film iar eu duc cipsurile pe care le-am  pus în doua castroane mari,doua pahare și cola.
  Filmul este unul horror,cu fantome,se numește "Femeia în negru" și deși la început mi s-a părut plictisitor, acum a început acțiunea și e destul de înfricoșător.
...
La finalul filmului am urcat sus,am făcut un duș și m-am pus în pat.
   La scurt timp vine și Adrian lângă mine în pat și mă ia în brațe și adormim.

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●
În sfârșit un capitol nou,sper să vă placă și îmi cer scuze că am postat așa de greu.Vă mulțumesc pentru susținere,va pup.😙😙❤❤❤