1.4

318 75 1
                                    

Astazi nu a venit la scoala deloc, iar creierul meu era aproape mort.

Tot ce ma gandeam era daca el era bine, daca lipsa lui nu era decat un motiv banal.

Nu imi placea sa zic la fiecare ora ca lipseste, atunci cand profesorii intrebau de absenti. Gandul ca el probabil nu era bine deloc imi facea sangele sa clocoteasca si cutite sa imi atace tamplele.

Nu stiu de cand am devenit atat de atasat de Seungkwan, tinand cont ca la inceput mi se parea insuportabil.

Dar simt ca vreau sa il tin intotdeauna aproape de mine, si sa nu ii mai dau drumul niciodata.

A/N: S-ar putea sa stau sute de ani cu cartea asta... Mai ales acum, cand creierul meu nu mai gandeste cum trebuie :)

Sunt intr-o perioada mai proasta, "datorita" unui bun coleg in care am avut incredere deplina ca proasta...

Deci, da, daca pun capitole trase de par sau nu pun deloc, stiti de ce.

shut up ↠ verkwan ✔Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum