Counter Clockwise: Două Speranțe

Antiques 'n' Architecture

Mulțumesc pentru părerile de la prolog, sper că acest capitol va fi bun.

----------------------------------------------------------------------------------------------------

Holly Heatherfold deschise ușa blocului și privi pe străduța aglomerată. Dublin-ul forfotea de mișcare și ea încercă să se adapteze imediat mulțimii. Părul ondulat, de culoarea ciocolatei, îi cădea uşor pe umerii acoperiţi de un hanorac violet. Pantalonii erau largi şi lejeri, iar adidaşii erau uşori. Peisajul din jurul ei era îmbietor. Bălţile contrastau şi reflectau razele soarelui. Mirosul ploii umplea nările tuturor trecătorilor. Cerul părea limpede şi prevestea o zi frumoasă. Monumentul Luminii, "Spire of Dublin" se înălţa pe strada pe care Holly mergea liniştită spre destinaţia sa. La 20 de ani, se bucura de o săptămână de vacanţă de la Colegiul Trinity - unul din cele mai prestigioase colegii de medicină din ţară. Se gândea la ce-i oferise viaţa, dar avea impresia că trăia într-o rutină exasperantă. Păşi încet pe dalele de pe aleea de care o apucase. Ici colo mai răsuna vreo voce cu vreun cântec gen "Alive, alive-o!". Holly râdea de fiecare dată când le auzea. Ea se opri în faţa unei prăvălii pe care se putea citi "Antiques 'n' Architecture". Încercă să intre fără zgomot, dar clopoţelul o dădu de gol. Din spatele unei perechi de ochelari, doi ochi s-au uitat ţintă la ea, dar apoi şi-au îndreptat privirea către masa de lucru: aceasta reda 3D un model de casă din anii '30, iar proprietarul ochilor o folosea pentru a contura detaliile. 

-Frank! zise Holly cu un entuziasm neobişnuit. Ale e aici, sau trebuie să cotrobăiesc prin tot Dublin-ul după ea?  

Frank Alanston dădu din cap şi arătă spre o uşă interioară. Holly scăpă un suspin, amuzată de situaţie, dar el o ignoră. La drept vorbind, băiatul nu avea chef de vorbă, vroia să termine proiectul la care lucra. Băuse deja câteva cafele care îi afectaseră ținuta, lăsându-i ceva pete pe ea. Cămaşa îi atârna lălâie pe corp, iar blugii largi nu i se aşezau bine.  

El simţea cum părul maroniu i se prelingea pe frunte, dar nu se deranja să şi-l scoată din ochi. Contura modelul casei pe care trebuia să-l livreze în doar câteva zile. Detaliile erau importante pentru el şi lucra cu migală, însă ceva îi atrase atenţia. O maşină parcă şi din ea ieşi o domnişoară. Frank o mai văzuse de multe ori şi ajunse la concluzia că ea locuia prin zonă, însă el nu vorbi niciodată cu ea - nici măcar nu-i ştia numele. Avea un păr lung, de un maro închis spre negru. Era slabă şi mereu purta fuste până la nivelul genunchilor. Mereu avea o geacă neagră sau un palton de aceeaşi culoare şi mergea cu pantofi cu toc, ce păreau incomozi. Părea a avea în jur de 25 de ani. Frank se găsea mereu uitându-se la ea când o vedea şi era atras de ea într-un mod ciudat, deşi lui i se părea ciudat să găsească atrăgătoare pe cineva care nu cunoştea. Era neobişnuit pentru el să se piardă în gânduri... 

-Deci, tot nu mă laşi să aflu mai multe despre ea? Câteva click-uri şi găsesc imediat. Se vede de la o poştă că o placi! o voce din spate îl întrerupse pe Frank. 

Proprietara vocii era o femeie de-o vârstă cu Holly, dar mai scundă şi mai slăbuţă, purtând o cămaşă creponată albă, cu pete albastre şi un tricou de aceeaşi culoare. Blugii ei erau pană şi cădeau frumos pe picioarele lungi. Părul ei era drept și se încovoia ușor la capete. Pe față avea aplicat un machiaj fin, dar care-i scotea în evidență naturalețea. 

-Nu ştiu despre ce vorbeşti, Aleena. Te rog frumos să nu mai faci afirmaţii fără a avea argumente clare şi concise.

Vocea lui era joasă, marcată de accentul britanic pe care Londra i-l creionase. Deşi ar fi provocat fiori pe şira spinării, pe faţa Aleenei apăru un zâmbet răutăcios de satisfacţie.