Conferința de presă a decurs surprinzător de bine. Pe tot parcursul acesteia, Trump se uita în direcția Papei cu o admirație profundă. Fiecare cuvânt pe care îl zicea, fiecare mișcare a cruciuliței de la gâtul preotului îl făceau pe Trump să-l adore din ce în ce mai mult.
La sfârșitul conferinței de presă, Papa și familia președintelui Trump au mers să viziteze Capela Sixtine.
Papa era și el absorbit de culoarea neobișnuită a tentului președintelui. Era un portocaliu aparte. Textura fină îl hipnotiza pe Papă. El îl admira pe Trump de parcă ar fi cea mai scumpă pictură, a căror culori erau întinse pe pânză cu o precizie nemaipomenită.
(A/N: cel mai probabil ajung în cea mai adâncă parte a iadului după ce termin cartea asta lmao)
Ajunși la Capelă, amândoi se scuzară să meargă la baie. Ajunși acolo, Trump a încuiat ușa și a început să se holbeze in ochii Papei ne spunând nimic.
După vreo 10 minute de liniște, Trump rupe tăcerea, vorbind pe un glas ușor.
-Aisimțitșitu, nu-iașa?
-Mm...e-eu? Răspunde Papa, vorbind încet, nesigur pe el.
-Nu, peretele dinspateletău! Fir-ar să fie, normal catu! Spune Trump nervos din cale-afară. El niciodată nu a fost tipul de om care să fie răbdător și calm.
Însă acesta își regretă imediat micul acces de furie când îl văzu pe Papă speriat.
Acesta luă câteva guri de aer, închizând ochii pentru câteva secunde, ca după deschizandu-i, continuând să vorbească cu o voce calmă.
Ultima propoziție ieșind ca un plânset din gura președintelui, acesta fiind copleșit de posibila rejecție din partea Papei.
După micul lui discurs, probabil cel mai bun discurs de-al lui de până acum, acesta fu surprins de 2 brațe cu pielea zbârcită luându-l în brațe afectuos.
~~~~~
A/N: Unii zic că am nevoie de psiholog, tragic.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
