Oglinda (minte) spune adevărul.

156 13 11
                                    


Efemera înfățisare pictată cu pigmenții nesiguranței stârnește poftele celor impresionați și ușor de manipulat. Ființa obosită din spate se zbate să înoate prin marea care o îneacă cu fiecare încercare de a supraviețui.

Simte apa cui îi inundă urechile și, aproape imperceptibil, cum se revarsă din cadă și se izbește de gresia violet. Parfumul șarmant al bărbaților se diluează, smocul societății dispare din minte, însă nu reușeste să scape de un gând care nu-i dă pace. Un gând permanetizat de bătăile societății în ușa băii.

Își găsește puterea și se ridică din apa preschimbată în mlaștină. Zace acum depimată pe closet.

Nu-i singură (toți o urmăresc și îi spun ce trebuie să facă), poate nesigură. Clienții se împuținează cu disiparea elasticității pielii sale. Se uită în oglindă și nu-i vinde să creadă.

Nu mai este ceea ce a fost. Femeia de moravuri ușoare a întregului oraș. Acum se resemnează să fie o babă râncezită de frustrare și supărare. 

Oglinda nu o mai minte. De această dată îi spune adevărul. Este doar o unealtă sexuală veche, pierdută și nefolositoare, însă, pentru prima oară, reușește să-și găsească puterea de a continua lupta împotriva societății.

La ce te holbezi? Doar nu te așteptai să-ți spun despre Albă ca Zăpada.

Short StoriesUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum