Mâinile mele sunt ude. Atât de ude... și mă simt nesăbuită să spun că nici măcar nu îmi pasă, dar chiar nu îmi pasă. Vă spun drept, fetelor.
Palmele mele sunt ude. Atât de ude... încât aș încerca să le șterg cu un oarecare prosop, dar vreau, în nepăsarea mea, să văd cum se usucă și dispar pentru totdeauna, un totdeauna departe de amintirile mele.
Mă întreb dacă s-a meritat să-mi ude palmele cu lacrimile sale. Dacă am fost o persoană care să merite ultimele dovezi ale sentimentelor sale față de mine. Niște scursuri de lacrimi în căutarea compasiunii feminine. Mai mult ca sigur.
Acum el este împăcat cu sine, iar eu mă întreb cu ce i-am greșit de l-am rănit. Nu am împărtășit fragmente din sufletul meu nimănui. Mereu am fost fata fără de iubit și fără de prieteni. Cum ar trebui să reacționez când eu nu-mi pot imagina ce își dorește cineva de la mine în special?
Tot nu îmi pasă, pentru că nu mi-a stârnit apetitul, dar mă întreb. De ce să plângi după o oarecare fată care te refuză? Merită să riști atât de mult doar pentru a căuta acel om care ține cu adevărat la tine? Mr. Darcy, se merită să-mi pătez gândirea cu băieții contemporani sovăielnici, cărora nu le mai pasă frumusețea unui apus, ci mărimea unui bust?
CITEȘTI
Short Stories
رعبNu ar trebui să intri în mintea mea. Ești o persoană de încredere? Sigur? Dacă răspunsul tău este afirmativ, atunci pregătește-te și ia ochelarii aceștia. Îți acord prilejul să pătrunzi în mintea mea și te asigur că ai nevoie de mult curaj pentru a...
