Matteo vă apelează
—Nu am chef de glume, așa că zi!
—TU EȘTI TATĂL, OMULE!
—Eu? răspunde sec și uimit
—Da, tu! pufnesc eu.
Apel încheiat
UGH! I-am zis că este tatăl unui copil și-mi închide telefonul în nas. Nu știu ce ar trebui să fac acum... chiar nu știu. Să-l apelez sau să mă duc la el?...
Îmi iau paltonul și ies din casă. Un Range Rover negru oprește în fața mea.
—Unde te duci, fata delivery?
—După tine! Ai tupeu să-mi închizi telefonul în nas!?
—Urcă, te rog! îmi spune cu un ton autoritar, care mă face să mă simt obligată.
După câteva momente de liniște, mă uit la el.
—De ce nu mi-ai spus? mă întreabă, privind în gol
Am tăcut.
—Răspunde! țipă el
—P-p-p-pentru că...
—Pentru că...?
—Pentru că îmi era frică de tine! răspund eu rapid.
—Cum? Luna, tu te auzi? Este vorba despre un copil. Fie că era făcut de tine, fie că era făcut cu vreuna de pe stradă, era fiul sau fiica mea. Tot aș fi ținut la el sau ea ca la ochii din cap.
Perspectiva lui Matteo
Sunt atât de supărat pe faptul că nu mi-a spus, însă o iubesc prea mult ca această supărare să țină la infinit. Nu mai rezist instinctului și o sărut pasional. Aceasta îmi răspunde la sărut la fel de pasional. Cum am rezistat eu fără ea atât de mult timp? Cum am rezistat fără zâmbetul ei, fără vocea ei... FĂRĂ EA? Iubirea mea pentru ea va fi nemărginită. Mereu.
CITEȘTI
One night
Fanfiction"Când persoana la care ții cel mai mult te respinge este cel mai trist moment. Mă doare sufletul când mă gândesc la faptul că eu niciodată nu o să fiu ce vreau să fiu pentru ea."
