headphones; ✔

0.4

zorii zilei i-a prins pe străzile din centrul orașului. concertul s-a terminat foarte târziu, apoi au plecat împreună, încă fredonând versuri.

— încă nu mi-am primit sticla de suc și cei treizeci de dolari, albăstrico.
— de unde până unde acest apelativ? întreabă star, evitând ușor subiectul.
— ai ochi albaștrii și nu îți știu numele, evident.
— star.

s-au oprit la o benzinărie și au cumpărat o pungă de chipsuri și suc. liniștea era prezentă, de parcă orașul era pustiu.

— cât e ceasul?
— patru și un sfert.

axell putea să jure că buzele lui star aveau cea mai frumoasă nuanță de roz, chiar și fără ruj. le privea atent, sfârșind holbându-se.

— nu poți să mă săruți așa repede, tăntălăule, constată star, nu înainte de a o face eu.

s-a ridicat pe vârfurile picioarelor și l-a privit atent, înainte de a-și zdrobi buzele pline de ale lui, acolo, în fața benzinăriei, cu răsăritul în spate.