era frig, tot mai frig. axell își îndesă mâinile în buzunarele gecii și răsuflă aerul rece. aleea spre cimitir era pustie, absolut nicio persoană nu se ivea. arunca priviri temătoare în jurul lui, apoi împinse ușor cu piciorul poarta.
l-au trecut fiorii. și putea jura că nu e de la frig. a mers spre locul unde era îngropată star. și-a lipit ambele mâini de piatra funerară și a suspinat.
— oh, star, ce dor îmi este de tine.
câteva lacrjmi i s-au scurs pe obraji, dar frigul îi împiedica simțurile.
de nicăieri apăru saturn, cu fața ei luminoasă. îl observă pe axell de departe, dar a preferat să se apropie.
— vino, vreau să îți arăt ceva, axell.
au mers puțin mai sus, pe dealul cimitirului. acolo era o unică piatră. și avea gravate pe ea inițialele cuiva.
o. j.
— cine a fost? a întrebat axell confuz.
— orion jordan. singurul meu refugiu. singura mea iubire.
în clipa aceea, axell nu s-a mai simțit singur. nu a mai simțit frigul. nu a mai simțit nimic.
și-au unit mâinile și au rămas pe zăpada neatinsă de nimeni.
saturn și axell.
orion și star.
se pare că cei de jos se pot contopi cu cei de sus.
așa s-au simțit și atunci.
CITEȘTI
headphones; ✔
Spiritualtoate poveștile frumoase încep într-un mod obișnuit. ei au fost speciali și au continuat să fie și după dezastrul dezlănțuit. dar lucrurile plăcute durează puțin. foarte puțin. #42 în spiritualitate #28 în spiritualitate #16 în spiritualitate #13 î...
