International •LS•

13•°

Din perspectiva lui Harry

Ma uit dupa Louis in restaurant si oftez, dupa faza de mai devreme cu gelozia plecase din raza mea vizuala si nu a mai revenit, sper doar sa nu faca vreo tâmpenie cu blondul ala care zambeste mai mult decat o face un clovn cu un zambet pictat pe fata.

O ignor pe Olivia, partenera, dar si prietena mea veche, si incerc sa analizez restaurantul cat de repede pot, de la cap la coada. Aprob absent la toate prostiile pe care le indruga, Doamne, cat de mult poate vorbi un om?

- Abia astept sa vedem filmul ala impreuna. ma intrerupe din scanat incaperea mai ceva ca un radar, iar eu ridic o spranceana confuz.

- Ce film? spun curios, nu cred ca vorbeam despre filme.

- Cel la care o sa mergem saptamana viitoare. continua cu un zambet pe buze de parca am merge la prima intalnire.

- De unde pana unde? continui sa ii pun intrebari fiind total pe langa, nu cred ca am spus eu asa ceva. Nu mergem la film impreuna. rostesc serios.

- Asa ai spus acum cateva momente. spune, in sfarsit zambetul pierindu-i de pe fata, ma durea pe mine fata la cat a zambit ea.

- Nu am aprobat, nici nu te ascultam. imi dau ochii peste cap si vad ca adepta o privire ranita, ca de catelus, in speranta ca o sa ma faca sa cedez, dar nu ii merge cu mine.

Tresar cand il vad pe Louis  intrand in incapere si il analizez mai bine, era schimbat, nu mai avea acel sort si un tricou verde ii înlocuia cămașa albă de lucru. Ma ridic imediat, ignorand fata confuza a Oliviei, si merg spre el cu pasi apasati. Il prind de mana cand trece pe langa mine pur si simplu si il proptesc in fata mea.

- Unde ai fost? intreb pe un ton serios si il privesc in ochii sai albastri ca cerul, zambind usor, trasaturile fetei sale erau pur si simplu perfecte. De la pometii sai putin ridicati in sus atunci cand vorbea, la buzele sale subtiri si roz, intorcandu-ma la incretiturile din jurul ochilor atunci cand zambea si pana la parul care ii statea mai mereu in toate partile, un ciufulit atat de adorabil.

- Nu vad de ce ti-as spune tie. spune taios si isi strange bratele la piept, era atat de dragut cand era serios sau nervos, exact ca un pitic pe care vrei sa il protejezi intotdeauna. Ai terminat treaba cu colega-amica-partenera de sex-curva aia? continua pe acelasi ton si nu imi pot abtine zambetul cand il aud, era gelos si se observa de la o posta.

- Nu fac sex cu ea, iubitule. dau din cap si il fac sa se uite in ochii mei pentru a vedea ca nu mint.

- In fine, chiar nu ma intereseaza, Harold. Poti sa iesi cu cine vrei, sa faci sex cu cine vrei, nu e ca si cum am vreo treaba cu tine si imi pasa cu adevarat. rosteste ultimele cuvinte cu o usoara retinere, eu dandu-mi seama imediat ca regreta cele spuse.

Il apuc de cot si il trag in holul restaurantului, unde nu era nimeni si puteam vorbi in voie. Imi asez mainile pe umerii sai si il privesc in ochi, incercand sa imi dau seama de sentimentele pe care nu vrea niciodata sa mi le dezvaluie, micul sarlatan.

- Ce simti pentru mine, Louis? intreb curios si nu ii dau drumul, nu vreau sa fuga acum.

- Nimic.

- Simti ceva, stiu asta, dar ce e? Ura, iubire, confuzie, prietenie?

- Niciuna.

- Te rog, fa-ma sa inteleg, ajuta-ma cu un indiciu! Lasa-ma sa imi dau seama ce se afla in capul tau, in sufletul tau, lasa-ma, Louis! spun exasperat si trag de umerii sai ca sa imi arat nerabdarea si curiozitatea.

- Nu simt nimic, lasa-ma! ma da departe de el, parea enervat pe bune acum. De ce vrei atat de mult sa stii ce e in capul si sufletul meu? Nu e nimic, iar in acelasi timp sunt prea multe. Nu pot sa imi iau mintea de la un lucru, apoi imi fac fel si fel de scenarii si ganduri si.. am obosit, Harry. spune si ofteaza, punandu-si mainile in cap si uitandu-se la mine, dand din cap negativ, iar eu jur ca nu am fost mai confuz vreodata.

- Eu.. incep, insa nu pot termina nici macar o propozitie, toata rapiditatea cu care a rostit cuvintele si nervozitatea din spatele lor m-au lasat perplex.

- Acel lucru esti tu, Harry Styles. lasa afara un oftat greoi si isi ridica iar privirea asupra mea. Si sunt atat de suparat pe propria-mi persoana, pentru ca dintre atatia oameni cu care as fi putut sa fiu, eu m-am indragostit de tine.

Simt cum inima imi ramane in gat, iar respiratia mea este in minus, nu pot sa cred ce tocmai am auzit. El a spus ca este indragostit de mine, el tine la mine asa cum tin eu la el. Ma balbai si incerc sa rostesc cateva cuvinte prin care sa il fac sa inteleaga ca sentimentul este reciproc, insa fix atunci da drumul unei lacrimi si ma ocoleste, iesind din restaurant si fugind pe strazile aglomerate ale Londrei. Bebelusul meu micut, el crede ca nu tin la el si tot ce fac este o bataie de joc, insa ii voi dovedi contrariul.

   ❁❁❁❁❁❁❁❁❁❁❁❁❁❁❁

Capitol relativ scurt, dar concentrat. Imi cer mii de scuze ca acest capitol nu a sosit mai repede si sper sa va placa. Multumesc ca votati si comentati, ma ajuta foarte mult ca sa continui. Take care!