International •LS•

7•°

Din perspectiva lui Harry

Imi frec tamplele nervos si oftez, fusesem atat de prost, probabil l-am speriat pe bietul Louis cu mesajul ala, nu mi-a mai raspuns si imi este frica sa ii dau mesaj acum, cine stie ce fel de obsedat voi parea in fata lui, insa eu chiar as fi vrut sa fac ce i-am spus, si mult mai multe, oricum. Imi iau telefonul si tastez cu o mica retinere, sper sa fie bine.

Eu: Hei, Louis. Uite, imi pare rau pentru tot ce am spus ieri, imi cer scuze daca te-am facut sa te simti prost sau inconfortabil, insa voiam sa te simti dorit, fiindca eu te doresc, al dracului de tare.

Imi musc buza stresat si astept, cat de rau poate fi? Nu e ca si cum o sa incheiem totul pentru ca i-am sugerat ca imi place de el si as vrea sa facem sex. Nu?

Louis: Sunt la munca, Ed, nu am timp sa vorbesc cu tine.

Dau din cap intelegator, macar nu m-a respins. Imi apuc paltonul si ies din casa, trecandu-mi mana prin parul ce statea in toate directiile, trebuia sa il vad, ultima data s-a sfarsit cu un sarut, poate de data asta iese si mai bine, cine stie?

Cobor din masina cand ajung si intru in restaurant, zambind usor cand il vad la bar, vorbind cu prietenul sau. Vad cum Zayn ii da un cot in brat si il face atent la mine, insa fac sa para ca nu am vazut si ranjesc subtil, ei doi vorbesc despre mine, asta este mai mult ca sigur. Ma asez la masa si astept ca Louis sa vina, insa sunt dezamagit cand alt baiat apare la masa mea. Il privesc pe Louis, care de asemenea se uita la mine, si ii zambesc mic, facandu-i cu ochiul scurt la sfarsit. Scap un chicot cand vad cum isi intoarce capul automat si comand mancarea, uitandu-ma numai la Louis, eram cam prea evident, dar nu imi pasa. 

Imi musc buza atunci cand incep sa ii analizez corpul si ii vad fundul atat de bombat, capturat in blugii aceia stramti. Oftez si dau din cap, incercand sa privesc in alta parte, nu trebuia sa ma excit acum, intr-un loc public, insa cred ca era prea tarziu, micul Harold era cat se poate de sus si mai ca imi facea cu mana. 

Il chem pe Louis cand termin de mancat, din fericire l-am prins pe langa masa mea, altfel nici nu imi arunca vreo privire, asa de rau a fost sarutul ala? 

- Poti sa imi aduci un ceai de menta, te rog? Fara miere. subliniez, sunt alergic la miere, daca ar vrea sa vada cum ma inrosesc ca un rac si incep sa tusesc ca si un bolnav de tuberculoza, atunci ar trebui sa imi dea miere.

- Sigur. zice simplu, vocea sa mica facandu-ma sa zambesc fara sa vreau, suna atat de melodios, oare cum suna cand geme? Sau suspina? Sau imi urla numele de placere? De ajuns, o sa explodez.

- Multumesc. spun usor cand imi lasa ceaiul pe masa si vad cum telefonul meu clipeste, observand numele sau pe ecran. Imi ridic privirea spre el si il vad cu telefonul in cealalta mana, probabil imi scrisese inainte sa imi aduca comanda. Observ cum se uita ciudat la telefonul meu, sper sa creada ca e o simpla coincidenta si sa nu banuiasca nimic.  Deschid mesajul dupa ce pleaca si ma uit la el, fiind surprins de continutul sau.

Louis: Ed, Harry Styles e aici! E la cativa metri de mine si nu stiu cum sa ma comport, imi e rusine pentru ca ne-am sarutat. Ce sa fac?!

Eu: Vorbeste cu el, Lou. Intreaba-l ce face ce face cand te mai duci pe la masa lui, ce spui de asta?

Louis: Nu stiu ce sa zic, Ed, i-am dus deja ceaiul, doar poate sa iau eu nota de plata, insa nu prea cred ca o sa am curajul necesar.

Il vad cum ofteaza si chicotesc scurt, reusind sa ii atrag atentia spre mine. Imi cobor privirea si iau o gura din ceai, facand ochii mari cand simt gustul dulce pe limba mea. Scuip imediat continutul inapoi in cana si ma sterg la gura, incepand sa tusesc instantaneu. Observ cum Louis fuge spre mine si imi ridic privirea spre el.

- Ti-am spus fara miere! E atat de greu?! ma rastesc printre tuse si incerc sa ma opresc, se ducea de la sine, nu era o cantitate atat de mare inghitita. 

- Imi pare rau, eu asa am comandat, dar totusi a pus, imi cer scuze. se balbaie, iar eu oftez, am fost mult prea dur cu el, a fost o greseala. Ma ridic in picioare si ma uit la el, parea ingrijorat, sau doar mi se pare mie.

- E in regula, Lou. zambesc calmant cand incetez din tusit, vazand cum se uita confuz la mine, la dracu, iarasi m-am scapat! Vorbim. las banii pe masa si ies repede din restaurant, numai ca Edward i-am spus asa pana acum, sunt atat de prost, gura sparta. 

Ma trantesc pe canapea cand ajung acasa si imi iau telefonul in maini, scriindu-i imediat un mesaj.

Eu: Deci? Cum a decurs?

Louis: Ca naiba. Nu stiam ca e alergic la miere, iar eu i-am dus un ceai cu miere. Sa ii fi vazut fata! Credeam ca moare, dobitocul.

Eu: Daca e dobitoc de ce ti-ai facut griji?

Louis: Nu mi-am facut. Nu voiam sa il am pe idiot pe constiinta.

Eu: Desigur. Eu cred ca este un om chiar bun si este si frumos, ce ai mai putea dori? Este superb, nu crezi? Are o inima mare, te asigur.

Louis: Nu inteleg de ce ii iei mereu apararea lui Harry Styles, imi spui intr-una ca are suflet mare, ca e frumos, bla, bla, bla. De ce o tot faci? 

Oftez si mormai ceva incoerent, cum o sa o dreg pe asta acum? Ce i-as putea spune si sa ma si creada? Deja coincidentele sunt mult prea multe.

Eu: Pentru ca sunt Harry Styles.

  ❁❁❁❁❁❁❁❁❁❁❁❁❁❁❁ 

Cel mai lung capitol de pana acum, sper sa va si placa. V-am lasat in suspans, stiu! Urmatorul soseste la peste 10 voturi, enjoy!