Era el. Băiatul cu ochii albaștri, blond si înalt. Ma aștepta jos. In fața blocului, in fiecare zi. De 8 ani tot face asta.
De acesta dată era trist. Un zâmbet chinuit era mânjit pe fața lui.
Il întreb:
-ce ai pățit?
-nimic.
-serios?.,mă deprimi si pe mine.
-scuze.
-te rog, spune.
-ce sa iti spun?
-TOT.. murmur eu.
Mă întorc cu spatele la el, si striga.
-ok. Bine. Te iubesc ..
-poftim?
-te iubesc.
Ma întorc cu fata la el si spun.
-si....eu..
♥♥♡♡
-vreau sa fi a mea.
-si tu al meu.
In acest timp fosta lui prietena iese din bloc si spune..
-voi?
Eu.. - da!.
-sunteți împreună? . Parca erați "BFF"?
-Mda. Si?
A început sa plângă si a fugit in parc.
După câteva ore, am mers la el acasă......
veți vedea in al doilea capitol :) ♥
