Totul se complică

8 1 0
                                    

    Am ajuns la el acasă. Eram doar noi. Părinți lui sunt la muncă, imi spune sa merg in camera lui si să mă fac comoda. Aveam pe mine o pereche de blugi si un tricou, plus rucsacul nelipsit in care aveam căștile, un hanorac și câteva lucruri mărunte.             A venit si el. Mă întrebă:
-Ești ok, iubire?
-Da ma simt excelent... tu?
-La fel. Să știi că te iubesc  foarte mult!
-Si eu!
  cu o voce senzuala supune:
-vreau!
- Ce vrei?
- Sa ....
- ești nebun?
-nu!
-suntem minori.
- nu contează.
După o noapte petrecută împreună,ne trezim si plecam la școală.
  După  școală. Am intrat în camera mea si am început sa scriu in jurnal
       "A fost ceva superb, fiind prima oară, a fost ceva magic. Nu știu cum. Dar ma fascinat.  Descopăr cât de mult tin la el."
          
     Poza asta o avea in camera. O știu de înainte sa fiu cu el. Dar din  noaptea in care ne-am întâlnit a dispărut. A zis că eu sunt un medalion, fragil.
    Dar.. de unde știu eu ca nu a spus asta tuturor fetelor?..

 de unde știu eu ca nu a spus asta tuturor fetelor?

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Băiatul din vecini.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum