Azi te iubesc, maine te urasc!

NU VREAU SA TE PIERD!

Din perspectiva Alexandrei

Acasa ne dam toti jos din masina, Valentin mai mult obligand-o pe Andreea sa mearga. Intra toti in casa, iar eu eram ultima. Si...mai era si Mihai. Vrea sa intre, dar eu ma pun in pragul usii si ii pun mana dreapta pe piept, impingandul usor, cu capul in jos.
"Ce?!"
"Tu nu mai ai ce cauta in casa mea!"
"Dar...eu...Robi!"
"Nu. El nu are drepturi aici. El are casa in Anglia. Aici eu si mama suntem proprietare. Iar cum ea este plecata cu serviciul in Bulgaria, eu dunt sefa! Scuze! Dar ti-ai facut-o cu mana ta!"el ramane tacut. Nu mai spune nimic. Doar se uita la mine cu regret. Vad cum ii apar cateva lacrimi in ochi. Si eu aveam lacrimi. Incercam sa nu le dau drumul. Dar nu am reusit. Lacrimile au inceput sa imi curga pe obraji iar Mihai se uita confuz la mine.
"De ce plangi?"
"Pentru ca m-ai mintit! Deaia. Si eu te iubesc pe tine. Si ma doare tare rau inima sa vad cum iubirea mea pleaca!"
"Pai atunci nu plec!"
"Trebuie! Nu stiu de ce dar nu mai am incredere in tine!"
"Dar trebuie sa ai! Te iubesc si vreau sa fi mereu langa mine!"
"Dar m-ai mintit. Si asta ma doare!"
"Uite...mai dami o sansa sa iti dovedesc ca poti avea incredere in mine! Hai sa o luam de la capat! Te rog!"
"Nu...nu pot. Daca ce a spus Andreea esre adevarat...eu...nu mai pot avea incredere in tine! Iartama! Dar vreau sa luam o PAUZA!"cand am spus asta...mi s-a rupt inima in doua! S-a spart in mii de bucati! Acuma in minte aveam melodia MA DEZANDRAGOSTESC de IOANA IGNAT, partea aceea cand zice:
"Nu credeam ca o sa spun vreodata
Dar regret ca am fost canva a ta.
Mi-ai spart inima ca pe o piatra
Si-ai imprastiat-o pe podea...
Dar din bucaati, din bucaati
O sa fac o inima mai mare
E din bucaati, din bucaati
O sa imi ridic regate..."

Asta e tot ce mai auzeam in mintea mea. L-am vazut pe Mihai pentru prima oara ca plange. Nu vroiam sa vad asta vreodata. Mai ales ca e din cauza mea.
"T-tu de ce plangi?"spun eu stergandu-mi lacrimile de la ochii.
"Pentru ca inima mea este distrusa de iubirea mea pe care eu am mintit-o! Iartama! Te rog! Imi pare foarte rau Alexandra!"e pentru prima oara cand imi spune Alexandra! El deja plangea in hohote. Eu nu ma uitam la el. Ma uitam in pamant, pentru a nu vedea el cat de mult plang!
"Te rog uitete pentru ultima oara la mine si voi pleca!"nu vreau sa ma uit la el. Nu vreau sa plece! Il iubes prea mult sa il las sa plece acum!
"Nu pot sa ma uit la tine!"
"De ce?"
"Pentru ca nu vreau sa pleci! Vreau sa stai aici cu mine si sa fim fericiti impreuna!"
"Atunci hai sa facrm asta!"
"Nici asta nu pot!"
"De ce?"
"Pentru ca m-ai mintit si nu te mai pot ierta asa usor!"
"De ce? De ce nu poti sa treci pur si simplu peste asta?!"
"PENTRU CA TU VROIAI SA TI-O TRAGI CU STEFANIA IN TIMP CE ERAI CU MINE! DEAIA!"am tipat eu la el cat m-au tinut plamani. In a doua secunda am simtit cum toata lumea se prabusea in jurul meu! In casa nu se mai auzeau strigatele Andreei care ii spunea lui Vale ca ea pe Stefan il iubeste, si ca vrea sa se duca la el. Vale ii spunea intruna ca daca nu o sa taca va regreta. Dar ea nu il asculta. Ea tipa intruna la el ca sa o lase in pace sa se duca la Stefan. Dar el nu o lasa sub nici o forma. In momentul in care eu am tipat la Mihai cum ca el vroia sa si-o traga cu Stefania, cand era impreuna cu mine, in casa nu se mai auzea nici un tipat. Nici o soapta. NIMIC. Mihai se uita...cum se numeste privirea aia?...se uita uimit la mine. Cred ca nu ii venea sa creada ce tocmai spusesem.
"De unde ai mai scos-o si pe asta?!"rase el.
"Tot Andreea mi-a spus. Tot in acel loc in care ai primit un genunchi in mostenitori. Acolo unde eu pentru prima oara. Pentru prima oara in viata asta, mi-am lovit sora! Acolo mi-a spus."nu spunea nimic. Parca vedea prin mine si vedea tot ce simteam. Dupa un minut, se apleaca repede spre mine, imi ia fata in palnele lui la fel de repede si ma saruta. De unde stia ca vreau atat de mult asta?! Poate sa imi citeasca gandurile?!
"De ce?"
"Pentru ca si tu vroiai asta!"
"..."
"Te cunosc. Iti stiu toate slabiciunile. Toat ce simti in acest moment iti pot citi pe fata. Esti ca o carte pentru mine. Daca nu te citesc in fiecare zi...mor...sunt mai dependent de tine decat sunt alti de droguri. Daca tu ma parasesti in seara asta...eu maine mor. Daca tu nu imi spui in fiecare zi cu zambetul pe buze TE IUBESC, mor."
Eu nu spun nimic. Ma uitam la el cum imi spune toate aceste chesti. Vreau sa spun ceva dar ma intrerupe.
"Nu. Nu trebuie sa spui nimic."
"De fapt...eu vroiam sa iti spun ca..."dar el deja plecase! Ma uitam la el cum mergea pe alea acea micuta.
"Vroiam doar sa iti spun ca Te iubesc!"spun eu in soapta. Cand el deja pornise masina, si plecase, eu eram deja cazuta in genunchi, cu fata in palme, plangand in hohote. Aud cum usa este trantita de cineva dar nu ii dau importanta.
"De ce plangi?"era Vale, care se asezase langa mine. Ma uit putin la el, dupa care imi aduc genumchi la piept, imi pun bratele in jurul lor si imi bag calul acolo. El isi pune o man prieteneste pe spatele meu, si il mangaie usor. Ma bucur ca el este prietenul meu. Cred ca pot spune ce este cel mai bun prieten al meu.
"S-a intamplat ceva rau intre tine si Mihai?!"
"De cand tu si cu el cititi gandurile oamenilor?!"
"Nu le citim. Doar ca te cunoastem foarte bine."
"Aha. Daca Mihai m-ar fi cunoscut,  nu m-ar fi mintit."spun eu punandu-mi barbia pe genunchi, uitanduna pe alea pe care el a plecat, fara se uite in spate! Fara sa imi maimspuna ceva!
"Uite eu...nu sunt cupidon, dar stiu ca el nu a facut-o intetionat. Si il cunosc de cand eram in scutece. Uite, acum vine vara, si ma gandeam ca ar fi fost frumos sa fi mers toti patru la mare."
"Toti sase."il corectez eu.
"Aaam...aaa...da. Am uitat de ei. Bun. Dar cum lucrurile nu merg bine  intre mine si Andreea, si nici intre tine si Mihai...nu cred ca mai vrea cineva sa vina. Eu trebuie sa ma duc acum acasa. Ne vedem maine daca e ok?"
"Dar de ce nu dormi la noi? As avea nevoie de cel mai bun prieten langa mine in momentul asta!"
"Nu cred ca Andreea ar fi deacord. Mai bine plec. Pa Ale!"spune el sarutandu-ma pe obraz.
"Pa Vale!"
Pleaca si Valentin si intru in casa. Cand am ajuns in living, toate trei brunetele dormeau peste iubitii lor pe jos. Andreea pe canapea, era jumate treaza, jumate adormita, iar Stefania si cu Robert, cred ca erau in camera lor, deoarece nu erau pe nicaieri. Am deschis usor usa camerei lui Robi, si ii vad stand in pat imbratisati. Ma uitam la ei...trista. am lasat capul in jos si m-am intors inapoi in living ca sa o iau pe Andreea, in camera, la somn. O duc sus, si ma duc la bucatarie sa imi iau un pahar cu apa. Cand intru in bucatatie, am vazut un pliculet alb pe masa. Nu stiu de la ce anume era, dar l-am luat si l-am bagat in buzunar. M-am dus inapoi sus si cand intru in camera Andreea...
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

Hei! Stiu ce credeti acum. Acest capitol este foarte trist. Dar va promit ca multe capitole triste nu vor mai exista.

Ps: imi pare rau pentru greselile de tastare.

Va iubesc mici mei cititori...♥♥♥