Nu ma gandeam niciodata ca voi ajunge aici. De ceva timp eram "depresiva" si ma gandeam la sinucidere, dar...nu am avut curaj.
Sa spunem ca imi era frica. Imi era frica sa o fac. Nici macar nu stiam cum ar trebui! Nu voiam sa am o moarte dureroasa. Plus, ma gandeam ce va fii dupa moarte. Va fii rai, va fii iad? Nu aveam sa stiu. Tatal meu mereu mi-a spus: Fata mea, sinuciderea e unul din cele mai mari pacate. In momentul in care decizi sa iti iei viata, faci un pact cu diavolul. Nimeni, dar nimeni, nu ajunge in rai dupa ce face un pact cu intruchiparea raului. Evident, atunci eram mica. Nu intelegeam prea multe. Nu intelegeam inca ce inseamna cu adevarat sinuciderea si de ce anumite persoane aleg aceasta varianta.
Dar acum inteleg. Mi-a luat 17 ani sa imi dau seama ce este mai bine pentru mine. Ce mi s-a intamplat, ei bine...sa zicem ca e destul de cliche. Dar cui ii pasa? In ultimul timp totul a devenit un cliche, pana si oamenii. Da, sunt indragostita de cel mai frumos baiat din liceu. Da, o are iubita pe cea mai pitipoanca tipa din liceu. Nu, nu ma place si el. Da, sufar in tacere.
Povestea asta e plina de niste lucruri probabil demne de Oscar. O sa aflati totul mai incolo.
CITEȘTI
ten days
Short Story"10 zile.Mai am 10 zile sa ma bucur de tine și de ochii tai albastrii ca marea pana imi voi da ultima suflare. Chiar dacă tu o iubesti pe ea, eu tot te voi păstra in sufletul meu." "Sa pierzi tot si sa continui sa traiesti e meritul iubirii, dar dac...
