Am ajuns acasă şi am observat că nu este nimeni, şi prin "nimeni" mă refer la fratele meu. Doar el mi-a mai rămas după moartea părinţilor noştri de acum doi ani. Nici după cei doi ani nu s-au închis rănile pierderii părinţilor.
M-am dus în camera mea ca să-mi iau maieul meu alb şi pantalonii scurţi negri pentru că mă duceam să fac bine meritatul duş fierbinte.*** după 30 de minute***
Mă trântesc în patul meu mare şi comod. Când "Moş Ene" dorea să mă ducă în lumea viselor, aud acel "bâzâit" enervant al telefonului meu. Era Eva.
*** convorbire telefonică***
- Buna, Abby.
- Hei, Eva.
- Abby, vrei să dormi la mine în seara asta?
- Sigur, de ce nu.
- Ok. Vin să te iau la 16:00.
Când a zis asta putem să jur că are un zâmbet pe faţă cât " Big Ben".
- Perfect.*** convorbire încheiată***
Închid telefonul şi mă duc în bucătărie să-mi iau un măr. Nici bine nu mă duc în living să mă aşez pe canapea că se şi aude un ciocănit în uşă. Mă duc spre uşa deja ştiind că era fratele meu.
- Hei, surioară.
- Hei şi ţie.
- Ce faci ?
- Tocmai voiam să mă uit la un serial când m-ai întrerupt cu ciocănitul tău în uşă.
- Oh... păi scuze că nu am putut să intru prin altă parte.( spune el cu mâna dreaptă în dreptul inimii).
Fratele meu este brunet, înalt cu ochi negri şi este şi căpitanul de fotbal al liceului ( exact el este idiotul de care vă spunem Will Williams şi iubitul Emmei).
Era ora 15:30 şi eu uitasem complet că trebuie să dorm în seara asta la Eva. Sar imediat de pe canapea speriindu-l pe Will şi urc imediat în camera mea ca să-mi fac rucsacul pentru o noapte la prietena mea.La media este Will
Sper să vă placă ♡
Va iubesc ♥♥♥
Aştept comentarii pro şi contra
CITEȘTI
Tocilară ?
Teen FictionBună, e prima mea carte şi cel mai posibil nu o să fie perfectă probabil nu o să fie nici măcar bună, poate nici măcar nu v-a fi citită... dar am zis să incerc.