Meet me in the sky

Înnecul

Înoată! Haide! Știu că poți! Nu, nu, nu te da bătută! Înoată sau o să rămâi blocată aici pe vecie.
Mă zbat în apa care parcă mă înghite cu fiecare secundă care trece. Încerc să ajung la suprafață, dar mă afund din ce în ce mai tare. Brațele și picioarele mi-au amorțit. Rămân fără aer. Mă sufoc. Inspir din greșală, dar în plămâni îmi intră doar apă infectă. Încerc din nou, dar ceva m-a prins de picior. Era greu, și...și mare. Mă dau bătută. Atât a fost. Apă infectată cu gânduri și emoții negative îmi inundă plămânii și își croiește drum spre inimă. Deschid ochii. E perfect întuneric.

- Tu m-ai adus aici! De ce îmi faci a asta?!? Te urăsc! Lăsă-mă în pace! Dispari din mintea mea!
Rânjește.
- Iubita mea, e înspre binele tău. Haide cu mine în întuneric. E bine aici. Ești patetică! Te zbați să scapi de propriile gânduri. Ascultă-le. Lasă-le să te învăluie. Alătură-te mie.
- Nu! Tu nu faci altceva decât să mă distrugi!
- Eu? Nu ai nevoie de mine pentru distrugerea ta. Tot ce se întâmplă, draga mea, tot ce simți acum, e doar din vina ta.
- Nu e adevărat! Tu faci toate astea! Te joci cu mintea mea! Mă controlezi!
- Nu ești bună de nimic! Nu aparții acestui loc. Lasă întunericul să te pătrundă. Nu respinge apa. Las-o să îți pătrundă în fiecare celulă.
- Nu!
- Prea bine atunci...

Și dispare. Pentru câteva momente am rămas singură în întuneric. Am început să plâng, să urlu, să mă zbat. Am vrut să fug, dar nu aveam unde.
Apoi, a apărut o rază de lumină. Alerg spre ea. Era ultima mea speranță. Când ajung în dreptul ei, se stinge, iar în locul ei apar, proiectate pe perete cele mai triste momente din viața mea. Amintirile cele mai neplăcute, eșecurile și, pe fundal, gândurile cele mai teribilile. Îmi acopăr urechiile, strâng ochii, dar nu dispăreau, se amplificau.

- BINE, BINE! Ai câștigat! Vin cu tine. Ia-mă. Ia-mi sufletul, doar oprește chestia asta, te implor.

Și atunci am renunțat la mine. Am stat în întuneric un timp, mă înțelegeam bine cu demonii din mintea mea, să îi accept. Încet, încet am început să îi iubesc, dar când am realizat acest lucru, ei au dispărut. Întunericul, gândurile negative, durerea parcă au fost toate înghițite de o gaură neagră.

Atunci m-am redescoperit.