Destinul Vittoriei

Capitolul 5 - Un pas in urma

       " În această lume crudă, plăteşte altcineva pentru greşelile tale, dar tot tu eşti cel care suferă."

Vittoria Kiss

Pe buzele Vittoriei, zâmbetul încremenise. Avea mâna strânsă-n pumn şi nervii la pământ. Deja era prea mult. Cineva se juca cu focul şi avea de gând să îl ardă. Apucă cu mâna foaia şi o mototoli. Oricine scrisese acele rânduri, ştia adevărul despre Lisa şi sora ei. Maşina arăta în cel mai rău mod posibil. Scoase telefonul din buzunar şi formă un număr. Glasul de la celălalt capăt al liniei chicoti înainte de a o întreba ce se întâmplase. Fata pronunţa apăsa şi cu dispreţ pe fiecare cuvânt pe care îl pronunţase, apoi închise. Dacă el o juca pe degete, era timpul ei să acţioneze. Îl avertizase de două ori, dar acum nu mai putea trece cu vederea.

Scoase totuşi din buzunar scrisoarea care trebuia să fi fost scrisă de Nicci. Respira greu, iar o durere imensă i se ivi în tâmple. Ochii ei verzi emanau ură şi dispreţ. Scrisul de pe bilet şi cel din scrisoare era acelaşi. O aveau de fraieră încercând să o mintă încontinuu.

                                               Vittoria,

Timpul mă omoară, duc mare lipsă de el, dacă nu înşir câteva rânduri mă vei ura. De fapt legătura dintre noi două mereu a fost falsă, poţi să mă urăşti şi pentru asta. Scriu repede şi neîngrijit, diferit de scrisul meu, dar mie frică. Nu vreau să ajungă la mine înainte de a-mi termina misiunea. Ştiu că gândurile mele sunt diferite de ale tale. Asta ne diferenţiază pe noi două. Am de gând să mă sinucid. Nu e o glumă. Pur şi simplu m-am săturat de această lume grea. Dacă crezi că o scrisoare de adio poţi să o arunci din prima. Ei bine, tu, dragă Vittoria, fiindcă ai devenit ce ai devenit, nu mai ai sentimente. Cu siguranţă nu îţi va păsa de nimic. Lumea e crudă, se omoară între ei fără pic de resentimente şi remuşcări, dar tu îi întreci. Cândva a fost o legătură, acum însă, pe bune. De ce ţi-aş ascunde adevărul? Te-am urât din totdeauna. Ai fost mereu o spintecătoare de suflete, singura ta armă a fost pistolul. Care îţi e numărul de victime? Sau le-ai pierdut şirul după cinci sute? Nu încerca să te minţi singură, ştii bine că te-am urât. Încă de mică, Jeremy a fost singurul tău spate. Mă întreb când se va trezi şi el la viaţa şi te va părăsi? Mi-e milă de sufletul tău diabolic şi bolnav de distrugere. Dar aşa e viaţa, nu totul e roz. Nu totul e o panglică pe care ţi-o legi la gât şi faci mereu aceleaşi stupide glume. Eu spre deosebire de tine încerc să-mi ating scopul, nu e o glumă nimic. E doar tragicul adevăr care mă pândeşte din urmă. Din cauza ta şi a neatenţiei tale am ajuns aici şi în momentul de faţă. Totul se rezumă la numele tău drăcesc, numele tău care are aceeaşi origine ca şi al meu, Trist şi tragic, biata Vittoria. Nu plânge scumpete, te-am iub... urăsc, dispreţuit, fi cum vrie tu. Nu am fost bună la sinonime niciodată. Doar tu ai fost mereu tipa cu cap, eu am fost cea din întuneric care a plătit pentru toate greşelile tale. Nu uita, chiar dacă cauţi dincolo de nori vei da de alţi nori. Ei bine, îmi aşez acum încet lama pe încheietura mânei. Ştii ce culoare are sângele? Nu-mi răspunde, a fost o glumă. Să mai fac o tăietură? Sau preferi mai multe şi mai adânci? Cred că e momentul, deja îi aud cum bat la uşă. Bieţii noştri părinţi, vor înnebuni. Rămâi cu pace în suflet, nu eu sunt cea care trebuie să te ierte. Eu doar te pot învinovăţi şi dispreţui. Gândeşte atent, timpul merge, tictac, caută-mi inima şi ai grijă de ea. Dar sunt sigură că o vei arde. Numele tău este blestemat şi... Acum chiar am auzit un sunet de armă... Adio.

Cu ură şi dispreţ, Nicci.

Vittoria mototoli foaia. Tot ce era inscripţionat pe ea, era doar o prostie. Nicci nu îi spusese niciodată numele întreg, preferă Torry. Spunea că astfel o diferenţia de restul. Ei doar se jucau cu ea. Nu i se prelinse pe obraz nici măcar o lacrimă. Nu era Nicci în spatele scrisorii ci persoanele pe care le ura cel mai mult. Trebuia să caute originalul scrisorii.