Și ce spui dacă..

Viitorul suna

Melanie's pov

Karma! Karma, vino imediat aici!! 

Probabil va intrebati ce s-a intamplat si de ce invoc karma...nu o fac. Karma e fiul meu, cu Criss. De ce Karma? Pentru ca s-a intamplat la cateva luni dupa ce l-am sedus pe Criss intr-atat de tare incat eram ferm convinsa ca daca voi pleca de langa el, se va sinucide. Aparent nu am mai putut pleca dupa ce am aflat ca sunt insarcinata. Trist, nu-i asa?

Nu intelegeti gresit...am ajuns sa imi iubesc fiul, doar ca a fost exact karma cea ce mi-a intors planurile pe dos si cea care mi-a tras o palma sa ma trezeasca la realitate. Oricum, faptul ca am o familie e destul de...interesant, pot spune. E relaxant sa stau acasa sa imi privesc fiul alergand in curte, sau jucandu-se prin casa, de pe o canapeluta de pe terasa. Cu Criss sunt deja obisnuita, de parca am avea o relatie pe bune. Oh, stai! Char avem. Desi totul a inceput prin dorinta carnala si posesivitate dusa la extrem, acum eu si Criss traim o viata tipica unei familii din suburbii. El, sotul simpatic care aduce bani din cine stie ce afaceri dubioasa, eu casnica ocupata zi de zi de cresterea copilului si ingrijirea casei.

Nu as fi visat la aceasta viata nici in cosmarurile mele. E un sentiment ciudat si desi Karma urmeaza sa implineasca un an inca imi e greu sa ma obisnuiesc cu prezenta lui permanenta prin casa. Imi fac griji...

Imi fac griji deoarece e un copil bun, bland si ascultator. Imi fac griji deoarece, desi este mic si ar trebui sa faca ce simte, ma asculta si mi se supune. Imi fac griji deoarece seamana leit cu Troye in copilarie...Sau oare sa zic Jason?

Imi fac griji ca fiul meu va ajunge un monstru exact ca "unchiul" lui. Imi fac griji ca desi nu va ajunge ca Jason eu tot nu il voi putea privi altfel pe Karma. 

Se pare ca sunt sortita sa duc la capat ceea ce am inceput...Dar nu mai vreau sa continui. Va trebui sa pun capac...In cele din urma.

Poate...

Dar nu mai vreau...