optişpe

47 3 0
                                    

   Săptămânile treceau, dar ea tot cu gândul la el era.
   De la ultima lor intalnire, când Zayn planse, nu il mai văzu.Era devastată.Credea ca poate s-ar lega ceva între ei, dar nimic.Pana azi.
  Iesise din casa după mult timp fara sa fie forțată.Se plimbă prin parc in scaunul ei cu rotile când il văzu. Era chiar el. In lumina soarelui arata exact ca un zeu, zeul ei.
  Începu sa se apropie încet de el, pana văzu un micuț copil dolofan fugind spre el.Se opri, uitandu-se mirată la acel prunc mici si gras.Din spatele copilului se apropia o femeie.Il luase in brate si pornira spre Zayn.

"Tati, tati!" se auzea strigând
  
     Gigi era atat de confuză.Avea copil?Dar cum?Nu pHei  sa aiba mai mult de 25 de ani.
     Isi întoarse scaunul si plecă, lacrimi alunecând pe obrajii ei palizi.Simțea cum se scurgea viata din ea.Era deja moarta pe cand a ajuns acasa.
     A urcat încep pe rampă apoi a intrat in casa."Pedala" pana la noua ei camera de la parter si se arunca pe jos.Se tara pana la sertar de unde scoase o lama si începu sa isi cresteze mama.Știa ca nu e bine, dar cui ii pasa, nimic din viata ei nu mai era bine.

Hei dragilor.Uite si capitolul nou.Imi pare rau pentru eventualele greșeli, l am scris pe graba.Cartea mai are maxim 5 capitole apoi se termina. Poate fac si cartea a doua din perspectiva lui Zayn, cine stie.Ma rog, sper sa va place.Va iubesc mult!

Obsesia|ZMUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum