Monștri, spirite și...zei,există, intr-un viitor răvășit de război,un viitor unde oamenii au distrus planeta creând un pustiu,unde azi, divinitațiile au reconstruit lumea,dar nu ca un vis,acum ziua de maine promite aceleași lucruri, carteluri luptan...
[Clarke POV] Când eram mică,ma uitam la cer si ma întrebam cum ar fi acolo,daca as putea atinge norii,daca as putea sa ma scufund in albastrul amiezii si sa zbor departe de suferinta si pierderea acestei lumi,insa am crescut dandu-mi seama ca nu exista scapare de lumea asta,oamenii erau corupti si inainte de al V-lea Razboi Mondial.Nici cel de-al treilea sau al patrulea n-au fost atat de rele ca acela,oamenii au creat un intuneric ce i-a inghitit,in toti acei invidia,mania,lacomia si alte pacate cat si astazi erau si sunt doar hrana pentru niste fiinte ce cunoasteau doar noaptea,niste fiinte ce din umbre se hranesc cu emotiile negative ale oamenilor.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
In visele, mai degraba cosmarurile mele aparea una dintre aceste creaturi,o femeie invaluita in umbra calare pe un cal a carui ferocitate imi ingheta inima.Nu stiam cine era,n-am intalnit-,dar de cand am visat-o prima data stiam doar ca avea sa imi apara in orice plasmuire a imaginatiei cea ce a fost o parte a copilariei mele grele,asta si faptul ca parintii mei au murit cand aveam patru ani...Parintii mei...nu m-am gandit la ei de ceva vreme...au fost unici,divinitati ai putea spune...
*usa se deschide brusc*
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ana:Cancelare? Clarke:*inchide brusc jurnalul*Ana m-ai speriat,data viitoare bate la usa te rog!ma rastesc la ea. Ana:Imi pare rau,Cancelare,dar sunte-ti chemata in sala Tronului. Clarke:Nu,e in regula,eu imi cer scuze n-am vrut sa ma rastesc la tine,eram in gandurile mele si parca ti-am zis sa nu-mi mai folosesti titlul ci numele,suntem prietene*se ridica si ii pune o mana pe umar* Ana:Da,scuze insa stii cineva ar putea asculta si nu ai se cuvine sa vorbesti atat de casual cu cei de jos,cu serivitorii mai exact. Clarke:Atunci sa inteleg ca nici asta nu se cuvine*ii pune fata in mainile ei si o trage intr-un sarut pasionat*. Ana:Cum ramane cu intrunirea? Clarke:*se uita la holoceasul de pe mana*Pai,am 30 de minute la dispozitie asa ca zic sa ne grabim*ajung amandoua in pat,CLAR**o saruta pasional pe tot corpul nelasand nicio parte neexplorata,amandoua respira greu,ochii li se intalnesc ca si cum ar fi prima data cand ar fi facut asa ceva desi nu era la nici una cazul,se rostogolesc Ana fiind acum deasupra,o saruta pe Clarke usor pe gat apoi pe buze* Ana mi-a fost intotdeauna alaturi,practic am crescut impreuna inca de cand aveam 6 ani,insa abia acum doi ani mi-am dat seama de faptul ca eram atrasa de ea,adica am stiut mereu ca eram atrasa de fete,nu neaparat din cauza comportamentului baietesc,mai mult din cauza faptului ca multi tipi imi faceau curte si eu nu aratam nici un interes.La aniversarea mea de 20 de ani am avut primul nostru sarut,dar si prima noapte petrecuta impreuna a fost de parca pentru prima data am fost in cer departe de durere si pustietatea acestei lumi cat si a inimii mele.
