Cap 2:Adevarul e dureros!

50 5 0
                                    

  •Denisa:Nimeni nu te suporta pentru ca ii tratezi pe toti cu indiferenta si superioritate, dar in schimb te astepti sa fie buni si prietenosi cu tine. Nu e bine sa faci asta!
  •Eu:Serios?  Si de ce nu mi-ai spus pana acum?
  •Denisa:Pentru ca nici eu nu te suportam pana acum, dar daca tot ai intrebat si vrei sa te schimbi, ti-am spus adevarul pe care, credeam ca il sti si tu.
  Oare asa gandeste toata lumea despre mine?  Poate ca am vrut sa fac o alta parere, dar eu nu sunt asa, prieteni mai buni ma cunosc, stiu ca nu ma port asa, dar sa recunosc ca am cam facut asta cu colegii si nu am facut bine. Trebuie sa ma schimb, pentru ca asa nu mai pot.
  •Eu: Sa sti ca, ai dreptate ,nu am realizat asta pana acum, de asta statea si plangeam si nu intelegeam ce e cu mine... O sa ma schimb!  Sigur o sa pot sa fac asta, pentru ca eu nu sunt asa!
  •Denisa: Asta e bine, dar o sa vedem daca o sa te schimbi.
  In acel moment am simtit o senzatie pe care nu o mai simtisem pana atunci, mi-am dat seama ca am castigat o prietena sincera, care in ziua de azi ,sunt cam rare.
  •Eu:Iti multumesc mult ca m-ai inteles si ma ajuti! ..dupa ne-am imbratisat si mi-a dat o stare de bine pentru ca prietenii sunt importanti pebtru oricine.
  •Denisa: o sa te ajut sa te schimbi si vom reusii, ai sa vezi! 
  In acel moment eram fericita si stiam ca trebuie sa imi cer scuze si colegilor si sa nu mai fiu ca inainte.
  Am ajuns in clasa si am inceput sa vorbesc cu cateva fete.
  •Eu: Vreau sa va spun ca imi pare rau  ca m-am purtat asa cu voi si o sa ma schimb, va promit!
•Bianca:Serios?
• Iulia:Tu chiar vrei sa credem ca....

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.


Viaţa unei liceene Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum