Samurai for the shady

I - Etapa finala

Rapiditatea cu care cei doi incepura sa fuga pe podeaua de lemn a holului imi facu parul lung, 'pictat' in culoarea cerului noptii, sa se desprinda din stransoarea slaba a bucatii de bandaj, asa ca mi-am intins mana, privind in urma mea, sperand ca puteam sa o prind inainte sa cada pe jos, dar eram deja departe cand asta se intampla. Iesim din partea aceea a casei, strabatand rapid gradina plina cu plante exotice. Daca era ceva ce stiam despre acel Osama, pe care nu-l vazusem niciodata, era ca iubea plantele mai mult decat orice pe aceasta lume; poate chiar mai mult decat sa ia viata cuiva, lucru ce era considerat o mandrie aici. Cu cat taisul sabiei tale cunoscuse mai des caldura corpului omenesc, cu atat erai mai respectat, iar Osama ii intrecea pe toti cei aflati in clan. Dar el nu iubea asta cel mai mult, ci plantele. Stiam atat de bine lucrul asta de la Hayato. Era un om dur, dar atunci cand vorbea despre Osama, parea ca fusese furat de cea mai profunda vraja si nu avea decat cuvinte de lauda la adresa lui. Nu acelasi lucru puteam spune si despre ceilalti baieti mai mari decat mine si ceilalti pusti cumparati anual. Unii il cunoscusera, altii nu, dar cei care o facusera nu spuneau decat vorbe rele despre el si il etichetau drept "cel mai rau lucru pe care il intalnisera", iar fiinta mea tindea sa-i creada pe ei, decat pe Hayato si ceilalti indrumatori. Pareau vrajiti sa spuna acele lucruri, in niciun caz ceva ce ei chiar ar fii crezut despre el. Si totusi, nicio fiinta pamanteana nu putea fii laudata atat de mult, deci ceva necurat era la mijloc. Dar oare ce le facea de il considerau atat de rau? Urme de violenta pe corp nu aveau, deci trebuia sa fie altceva...

Inainte sa realizez, eram deja in partea opusa a casei, in camera mea, iar corpul meu facu imediat contact cu podeaua calda de lemn de cum ochii mei au recunoscut incaperea. Fusesem impins cu putere in apropierea unui colt al camerei. Unul din baieti se puse in spatele meu si incepu sa-mi adune suvitele de par intr-o coada stransa la spate, aranjandu-mi dupa bretonul cu atentie.

-Pot sa fac asta si singur, am marait intr-un final.

-Taci, imi replica imediat, asa ca am inghitit in sec.

Celalalt incepu sa desfaca cutia subtire pe care o purtase in maini in tot acest timp si scoase un kimono negru, specific clanului, indemnandu-ma sa ma ridic si dezbrac, lucru pe care ezit sa-l fac o vreme. Prezenta lor ma incomoda.

-Dezbraca-te odata! se rasti, privindu-ma dur. Suntem obligati sa facem asta, asa ca nu mai te opune atat. Daca treci mai departe, si tu vei face asta cu cei mai mici ca tine, asa ca impaca-te cu ideea si misca-te, e tarziu deja!

Vocea lui imi ranea auzul, dar oftez si ma ridic, dand hainele de pe mine jos, lasandu-l sa ma imbrace ca si cum eu nu detineam o pereche de maini. Imi strange cu putere obi-ul in jurul taliei, aproape lasandu-ma fara aer, iar cand termina cu tot acel 'ritual' ce, din punctul meu de vedere, nu isi avea rostul, merg dupa ei pana in locul in care urma sa omor primul om. 

Vantul incepea sa se inteteasca, asa ca dau sa intru mai repede in casa aceea parasita si sa termin totul, pentru ca atmosfera era prea apasatoare, dar sunt tras inapoi de brat.

-Tine minte, te-am aranjat pentru ca Osama  e acolo si o sa-ti analizeze fiecare miscare din umbra. Trebuie sa arati perfect in fata lui. O singura greseala si esti mort, ai inteles?

Nu putea sa taca? Palmele incepura sa imi transpire de emotii si puteam sa-mi simt inima batand nebuneste in piept, parca vrand sa evadeze de acolo. Eram confuz daca stateam sa ma gandesc bine. 6 ani pierduti in acea comunitate care parea mereu ca vrea sa atinga un scop, dar niciodata nu reusea sa o faca. Dar ei chiar aveau un scop? 6 ani traind cu frica de acea fiinta despre care nu stiam decat doua lucruri, lucruri care nu ma interesau de altfel. Nu stiam cum arata, nu stiam cati ani avea, nu-i stiam tonalitatea vocii, nu-i cunosteam comportamentul. Nu stiam absolut nimic din toate astea, cel putin, nu lucruri pe care sa le fii 'testat' eu insumi. Si totusi, imi era atat de teama de aceasta fiinta pe care nici nu o intalnisem niciodata. Eram exact ca orice alt om din jurul meu, toti se temeau de ceva pe care nu-l vazusera vreodata, ca zeii. Cui nu ii era frica de acesti zei? Mie, dar in schimb imi era atat de frica de ceva pamantesc ce putea sa imi ia viata doar dintr-o pocnitura din degete. 

Trag puternic aer in piept de parca ar fii fost ultima ocazie a mea de a mai respira, apoi incerc sa ma eliberez de toate gandurile negative si intru in casa, vazandu-l in capatul holului larg pe Hayato, tinand legat de maini un barbat ce nu trecea de 25 de ani. Inghit iar in sec, privind ura din ochii lui.

-Regulile jocului sunt urmatoarele, spune aplecandu-se si privind ba barbatul, ba pe mine. Amandoi veti primi cate o sabie, daca il omori, devi membru al clanului, ma informeaza, iar daca tu il omori, poti sa pleci de aici si sa uiti ca asta s-a intamplat. Dar nu uita, Yuzuru, asta nu inseamna ca nu-ti vom analiza fiecare miscare. Poti sa-l omori, dar daca o faci gresit, o sa mori si tu. Regulile sunt reguli.

-Sunteti bolnavi! se revolta 'adversarul meu', incercand sa-si elibereze mainile.

-Gresesti, amice, ii spuse dezlegandu-i mainile. Incearca sa fugi si se alege praful de tine.

Hayato se apropie de mine cu nelipsita lui fata dura, lipindu-si umarul drept de al meu si apropiindu-si gura de urechea mea.

-Fa-l praf, imi sopteste, iar apoi isi ridica mana si doua sabii ne sunt aruncate la picioare de catre unul din baietii cu care venisem.

Ma aplec si imi ridic rapid arma, analizand fulgerator ce era in jurul meu, cautandu-l cu privirea pe Osama si gardienii sai, insa nu vad nimic. Poate nici nu era aici. Poate chiar imi faceam griji degeaba. Tot ce trebuia sa fac acum era sa ma lupt; pentru viata mea, mai presus de toate. Nici nu realizez cand barbatul se napusteste nervos asupra mea, incercand sa-mi taie gatul, asa ca in ultimele scunde pun sabia orizontal in fata mea, oprindu-i miscarea, simtind cum ma inzbeste cu spatele de peretele rece. Il privesc luat prin surprindere cateva momente. Ii privesc ochii ce licareau parca cuprinsi de flacari, plini de dorinta de a scapa de aici.

-O sa te omor, pustiule. O sa te omor si o sa scap de aici! spune incepand sa impinga si mai tare sabia din mainile lui, in speranta ca o sa cedez, ajungand sa aiba fata atat de aproape de a mea incat puteam sa-i simt respiratia incalzindu-mi obrajii palizi.

 Moarte...Vrea sa ma omoare...Nu! Nu pot sa-l las sa-mi ia viata! Nu aici, nu acum; nu cand sunt atat de aproape de a afla cine conduce clanul asta si poate chiar care e scopul lor. Asa ca imi umplu plamanii cu aer si imi fac treaba.

 Nota: Obi = bucata de material pusa peste kimono.