Asculta si mori

Lee’s P.O.V.

Ma ridic absurd de incet de pe patul ponosit al camerei de camin in care m-au cazat. Urasc, dar urasc,Romania. Nici nu am coborat bine din avion ca toata lumea se holbeaza la mine ca la un aparat strain. Oftand, imi aranjez parul din ochi,privind enervat firele portocalii si crete.

Am ajuns sa fiu prof unora de o varsta cu mine. Ah,Lee Hongki ,prof de universitate. Si am plecat din Coreea doar din cauza lor. Fani. De ce ii ascult? De ce imi pasa mie? Incep sa fredonez melodia in proces de compunere,apoi caut orarul printre o tona de hartii.

Verific ceasul de la mana cu cel de la telefon. Aceiasi ora. Injur cu voce tare si caut in geanta niste haine. Trag pe mine o pereche de blugi rosii-aprins,un tricou negru si o jacheta din piele. Imi pun telefonul in buzunar. Oftez,iesind. Incui usa de doua ori,si plec,mai mult fugind,pe scari.

In nici cinci minute sunt in fata cladirii Conservatorului, si asa darapanata. Inchid ichii dezamagit. E un nimic cu ochi,acest loc. Si eu nu am staff de prof. Deloc.

-Mr. Lee Hong Ki?

-Me,myself and I.

Directoarea,tanara,surade catre mine dulce.

-Follow me,I’ll take you to your class!

Zambesc si o urmez,de ce as face altceva? Si asa nu stiu ce sa fac aici. Oftez,dar fara motiv. O analizez scurt pe directoare din cap pana in picioare. E inalta, bine-facuta, cu formele scoase in evidenta de catre  sacoul cenusiu eschis. Surad dulce catre ea,aceasta fiind gata-gata sa lesine in bratele mele. As fi lasat-o sa cada. Nu-i genul meu. Ochii mari,de animal speriat, incadrati de parul auriu,lung,ma fixeaza. “Nu-mi spune,esti o fana!” gandesc amuzat de ea,oprindu-ma in dreptul ei.

-Buna ziua,Angela!

-El?

Cuvinte,cuvinte,nu inteleg nimic din ele. Oftez,zambind dulce inapoi catre cele doua femei. Angela este o tipa inalta,cu ochii verzi si parul,originar este roscat,desi acum e numai o culoare coloraa de curcubeu care nu merge deloc cu ce poarta. Se prezinta,zambind. Fac acelasi lucru. Intram in sala. E minuscula,in comparatie cu locul in care am invatat eu. O trimit pe tanara in banca,privindu-mi clasa serios.

*

Angela’s  P.O.V.

Inaintez cu pasi rapizi spre cladirea Conservatorului. Ma simt din nou ca intr-a noua. Ma simt atat de mandra si atat de plina de tupeu. I-as face una cu pamantul pe toti ce mi-ar iesi in cale. Norocul lor,caci coridorul este gol.

-Buna ziua,Angela!aud acea voce pitigaiata in spatele meu.

-Buna ziua,doamna!o salut inapoi intorcandu-ma.

Cum ,oare,a ajuns in spatele meu? Langa ea,parca creste din pamant constitutia lui. Atat de bine facut,cu zambetul sau sarmant si parul lui roscat ce-i vine peste ochi. Dar cum de s-o afisa cineva sa de fabulos aici?

-El?o intreb miscandu-mi capul in directia lui.

-He is Mr. Lee Hong Ki. Your teacher,dear!

-I don’t mind,spun surprinzand privirea socata a directoarei. I mean...Wellcome,teacher!

Ma duc langa “domnul” de langa ”domnisoara” si il apuc de brat. Il trag de langa directore si inaintez cu pasi repezi catre sala de clasa,insa ma opresc in fata usii.

-I’m Angela,by the way!

Ii intind mana,iar el o prinde fara ezitare.

-Lee Hong Ki. You can call me HongKi!

Ii zambesc cum pot eu mai dragut. Apas pe clanta si intram. Toata lumea se ridica in picioare,insa eu le fac semn sa se aseze la loc inainte sa ma bufneasca rasul.