Mi-am făcut curaj să împart puțin din gândurile și perspectivele mele, puțin din viața mea neînsemnată, puțin din dorința mea de a schimba ceva, în lumea asta mică. Dacă doar spun ce gândesc nu pot schimba nimic, dar dacă toți spunem ce gândim, pute...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
"Se întamplă ca o femeie să întâlnească o epavă si să decidă să facă din el un bărbat sănătos. Uneori, reușește. Se întâmplă ca o femeie să întâlnească un bărbat sănătos și să decidă să facă din el o epavă. Chestia asta îi reușește întotdeauna."
-Cesare PAVESE
Am decis să comentez acest citat, pe care l-am găsit întâmplator într-o carte. Mi-a atras atenția dintr-un motiv bizar, necunoscut. M-am surprins meditând asupra lui în autobuz, în drum spre liceu, uitându-mă pe geam, absentă. Cuvintele îmi răsunau în minte, iar gândurile m-au năvălit. Am decis să scriu despre el, dar nu înainte de a afla și părerea mai multor persoane. Am întrebat în egală măsură persoane de sex masculin și persoane de sex feminin dacă găsesc acest citat adevărat și dacă da, de ce?. Am fost surprinsă să văd cât de diferite au fost părerile de la caz la caz, dar mai ales interpretările. Aceleași propoziții căpătau o cu totul altă formă o dată ce erau citite și comentate de o altă persoană. Am trecut printr-o serie lungă de dezbateri și o să încerc să surprind cât mai multe din răspunsurile pe care le-am primit într-o relatare mai mult sau mai puțin subiectivă. Nu dețin experiența vieții necesară pentru a comenta în totalitate acest subiectiv, însă am să fac un mic joc de rol și am să fiu acum eu atât femeia cât și bărbatul citatului nostru.
Încep prin a-i da citatului nostru o transpunere reală. Femeia decide să transforme bărbatul-"epavă" într-un bărbat sănătos...De ce? ...Poate din bunăvoință, din ambiție, din încăpățânare..din milă??...sau poate doar din pură iubire. Iubire caldă care apare ca o sămânță în inima ei atunci când întâlnește bărbatul rănit (de o dragoste anterioară, de vicii, de frustrări...etc). Sămânță care cu fiecare zi crește, udată de faptele LUI, și crește ambițioasă până când femeia se hotărăște să repare "epava" (din dragoste, ambiție sau alte motive). "Uneori reușește"..."Uneori".... Femeia, ființă pământeană, încă neidentificată de specia masculină, este categorisită ca fiind atât parșivă, impunătoare și chiar manipulatoare, cât și pură, fragilă și iubitoare. Cu toate acestea reușește doar uneori să aducă bărbatul pe drumul cel bun? Bineînțeles...femeia noastră, ca și bărbatul, poate fi identificată în forme cu totul și cu totul diferite de la comportament la personalitate și mai mult decât atât...cu toată priceperea sa, dacă între cei doi nu există o legătură ... de fapt... dacă între cei doi nu există ACEA legătură schimbarea nu poate avea loc, cel puțin nu într-un mod semnificativ. Bărbatul-"epavă" nu poate fi atins decât de cea pe care el însuși o lasă să îl atingă ... așa încât "aleasa" este singura care îl poate "repara".
Femeia însă nu decide întotdeauna să aducă bărbatul rănit pe calea cea bună din diverse motive: fie pentru că astfel își riscă propria ei fericire pentru a se dedica lui (lucru de care nu este sigură că va fi un succes), fie pentru că ar însemna prea multă bătaie de cap, fie pentru că pur și simplu nu știe cum să o facă...).
Totodată, femeia decide să transforme bărbatul-"sănătos" într-un bărbat-"epava". Aici femeia are două instanțe: cea care o face intenționat și cea care o face inconștient. Prima instanță este femeia care, fie din răzbunare (poate a suferit în trecut iar acum decide să facă şi ea la rândul ei pe altcineva să sufere, sau poate însuși bărbatul este cel care o aduce în pragul în care să iși dorească să se răzbune), fie doar pentru a-şi demonstra ei însăși că este superioară şi capabilă (deține abilitați exersate de manipulare și persuasiune și știe exact cum să-i vorbească bărbatului și cum să se comporte în preajma lui pentru a-l aduce unde își dorește ea) decide să-l cicatrizeze pe viaţă lăsând din el doar o "epavă". A doua instanță este femeia care prin simplul fapt că nu-i împărtășește sentimentele bărbatului, sau cel puțin ... nu la intensitatea la care el le trăiește, devine rece, indiferentă. Ea DECIDE să rupă legătura lăsând în urmă bărbatul cu sufletu-i sfâșiat, cu timpul transformându-se într-o "epavă". O face, însă, inconștient, fără să-și dorească să se ajungă până acolo.
Ca şi mai devreme, bărbatul este acela care o lasă (conştient sau nu) pe ea să îl transforme...să îl seducă iar apoi, ca pe un orb, să îl târască până la marginea prăpastiei, lăsându-l, în întuneric, să nimerească sau nu să cadă.
Femeia sunt eu, femeia este mama mea, femeia este mama ta, femeia este vecina de la patru, femeia este vânzătoarea de la chioşc, femeia este colega ta, femeia este EA și este pretutindeni. Ea, de-a lungul vieții ei, va întâlni și schimba (uneori mai mult, alteori prea puțin) mai multe persoane. Cu fiecare conversație, aparent nesemnificativă, ea va lăsa o urmă mică, iar, în timp, urma se va adânci.
P.S. "Femeia" nu este o generalizare a sexului feminin, ci reprezintă, pe rând, mai multe tipuri de personalitaţi întâlnite în situațiile despre care am vorbit anterior.
P.P.S. Am găsit citatul în romanul "Fata de hârtie" de Guillame Musso, la începutul primului capitol "Casa cu vedere spre ocean", la pagina 24.
