Reason to hope

Capitolul 1

Priveam chipul prietenei mele care era luminat de un zambet victorios.Privea pe fereastra cu o expresie necunoscuta de mine pana atunci, ochii sai verzi avand o stralucire stranie.

"S-a intamplat ceva?'', intreb eu.

Si-a atintit ochii asupra mea si a spus:

'Gwen, sunt doar mulțumită ca azi am să fac rost de tot ce imi doresc'.

'  Credeam ca deja ai tot ce iti doresti. Despre ce este vorba?'

'Vei afla in curand', spuse ea cu un zambet viclean.

Nu am mai insistat asupra subiectului, mai mult ca sigur era vorba despre o rochie noua sau vreo bijuterie pretioasa. M-am ridicat de pe scaun vrand sa ies afara , era o vreme mult prea frumoasa .

'Unde pleci? ', m-a intrebat Lisa redevenind serioasa, poate ca mi se parea ,dar parea chiar putin panicata.

'Afara , ma duc sa vad ce a mai facut tata prin gradina. Vino si tu ,o sa-ti prinda bine niste aer curat.'

I-a disparut panica de pe chip si mi-a spus:

' Nu vreau acum , ma voi duce in camera mea. 'A spus ea plecand urmata de 10 servitori.

Lisa era noua conducatoare a orasului ,dupa ce ,in urma cu 1 an , tatal ei decedase din cauza unui acident cu spada la antrenamente. Ea s-a ținut îndeajuns de tare încât să îi poată lua locul la tron. În tot acest timp mi s-a parut o printesa responsabila si buna la suflet ,din moment ce ne-a lasat pe mine si pe tata sa locuim în continuare intr-o casuta mica în apropiere de castel pe care ne-a dăruit-o tatăl ei pe vremea când era rege, drept răsplată pentru munca tatei foarte dedicată . Aveam avantajul faptului ca tata era gradinarul. El amenajase toate locurile frumoase care se aflau astazi la curtea regala , era un geniu in ceea ce privea gradinaritul,  pe langa toate acestea , mai era si cel mai grozav tata din lume.

Am iesit din castel si am ajuns pe aleea din pietre care ducea catre lac si l-am vazut pe tata stand langa un brad inalt care umbrea totul pe o raza de 4 metri asezandu-ma langa el. Ochii lui mari si caprui straluceau ca intotdeauna atunci cand ma zarea. Eu eram tot ce i-a ramas, mama murise cand eu aveam doar 9 ani, din cauza unei boli . Amandoi am suferit foarte mult , o iubeam enorm, insa dupa moartea ei eu am incercat sa ma tin tare . Il vedeam pe tata foarte afectat si nu voiam sa mai aibe si grija mea.

' Ce mai face floarea mea cea rara ?' a spus acesta facandu-mi semn sa ma asez langa el.

' Sunt bine...puțin obosita, dar tu ce ai facut astazi?'

' Nimic important ', a spus acesta lasandu-si capul in jos. Nu mi-a luat mult sa-mi dau seama ca nu era tocmai in apele lui. Ceva nu era in regula, de obicei tata incerca sa isi ascunda grijile fata de mine, doar ca nu ii iesea intotdeauna.

M-am asezat langa el pe jos si am privit peisajul oniric creat de el in toata curtea castelului.

'  Sa intamplat ceva?' am intrebat.

Acesta isi intoarse privirea spre mine. Parea ca ezita,cu siguranta era ceva important, in cele din urma imi spuse:

' Nu vreau sa te incarc si pe tine, dar lucrurile se vor schimba de acum inainte Gwen, nu atat pentru noi , cat pentru oamenii din oras.'

'Despre ce vorbesti , ce sa se schimbe?', am întrebat eu privindu-l cu ingrijorare.

' Nu conteaza, doar asculta-ma, sa nu te amesteci în orice vei afla  și sa nu  ii comentezi Lisei daca totusi afli ceva, ar fi prea dureros sa te pierd si pe tine dacă ea ti-ar face rău.'

' Tata , Lisa nu mi-ar face niciodata rau ,e prietena mea, si ce s-a intamplat atat de grav incat sa ii pot comenta.'

' Crede-ma ,este mai bine sa nu te amesteci, dupa cum te stiu nu o sa poti sta degeaba...semeni atât de mult cu mama ta.' imi luase mana intr-a lui zambindu-mi. Acum du-te si fa ceva in legatura cu parul tau.'

Mi-am privit mai atent parul si am observat ca era ravasit. Probabil din cauza ca am ajutat-o pe Madge, bucatareasa castelului, sa aibe grija de niste copii mici rasfatati veniti in vizita la castel cu parintii lor.

M-am ridicat sa plec incercand sa imi aranjez putin parul.

'Era sa uit!', imi spuse tata oferindu-mi un trandafir superb asezat in cealalta parte a bradului .L-am luat în mână imbratisandu-l.

'Ne vedem mai tarziu.' , am spus.

*

Am pasit sfios in camera prietenei mele, Lisa, asteptand o explicatie pentru cele spuse de tata , insa nu voiam sa aduc eu subiectul in discutie, speram sa o faca ea, asa ar fi totul mult mai usor. Ea statea in fata unei oglinde uriase aranjandu-si parul lung si buclat. Datorita luminii puternice, parul sau roscat avea culoarea focului. Intotdeauna am admirat-o  pentru aspectul fizic. Era ceva mai inalta si mai slaba decât mine, chipul sau avea o privire     serioasă, dar și impunătoare în același timp. Pot spune ca arata ca o adevărată conducatoare.

Dupa ce am petrecut jumatate de ora in prezenta ei , mi-am dat seama ca nu am cum sa aflu ceva de la ea. Vorbea doar chestii normale de fete , mai ales despre rochia sa noua: lunga pana in pamant cu crinolina și broderi pe corset. Probabil ca eu aratam atat de stearsa in comparatie cu ea. Rochia mea lunga era simpla , verde inchis, iar parul meu castaniu era lasat pe spate.

Am plecat in cele din urma din camera Lisei ,luand decizia de a merge urmatoarea zi prin oras pentru a afla singura ce se intampla de fapt , tata si Lisa nu vor putea sa imi ascundă ceva important mult timp. Vorbele tatei mi-au starnit curiozitatea mult prea mult , la fel si ingrijorarea de pe chipul sau.