Reason to hope

Capitolul 4

Am simtit cum dimineata isi face simtita prezenta. Toate pasarile cantau vesele de parca sarbatoreau venirea unei noi zi. Mi-am deschis usor ochii fiind orbita de lumina puternica de afara. Nu a durat mult sa imi dau seama ca cineva se holba la mine . Chris statea asezat pe un bustean din apropierea mea si ma privea ca un tamp. Cand a observat ca eram trează si-a luat repede privirea de la mine prefacandu-se ca privea o pasare dintr-un brad din imediata apropiere.

Nu prea subtil as spune. Tipul era chiar dragut, dar parea cam arogant. In plus nu ma puteam gandi la baieti in momentul acela, aveam alte chestii mai importante la care sa ma gandesc, cum ar fi prevenirea unui razboi.

Am inceput sa o caut pe Elly cu privirea, m-am panicat cand am vazut ca ea nu era de gasit. M-am incruntat la Chris si i-am spus:

  -Unde este prietena mea?

  -Neata si tie. Calmeaza-te , a spus ca vine imediat, este prin apropiere, nu mai are fata voie sa se usureze fara acordul tau?, mi-a raspuns el putin amuzat.

   -Daca nu se intoarce in 15 minute s-ar putea sa nu ai o viata tocmai usoara alaturi de mine.

  -Deja tremur., mi-a raspuns dandu-si ochii peste cap , razand in acelasi timp.

   Am inceput sa adunam lucrurile si sa ne pregatim sa plecam fara a mai lua micul dejun in dimineata aceea. Trebuia sa ajungem cat mai devreme in oras.

  -Te ajut ?, ma intrebat Chris aratand inspre cosul meu.

 - Sunt in stare sa il duc si singura, i-am raspuns artagoasa.

  Fata mi-a fost luminata cand am vazut-o pe Elly aparand de dupa copaci cu o sticla de apa in mana.

  -Aa..Gwenny te-ai trezit. Am fost sa iau niste apa, am gasit un izvor destul de aproape de locul asta. Stai, deja plecam? Nici macar nu am mancat., spuse ea trista.

  -Haide , nu o sa mori o zi fara micul dejun , acum vino mai repede, ne grabim., am spus eu.

    Acum prietena mea ma privea ca pe o tradatoare, fiind vizibil ofticata de vorbele mele. Eu nu am putut decat sa ma amuz de ea.

   Si iata-ne pornind la drum . Gandurile mele erau departe , nu ma puteam gandi decat la felul cum vom fi primite in Raven, daca oamenii ne vor crede sau nu , daca Chris ma va ajuta. La urma urmei de ce ar face-o. E posiibil ca nici macar el sa nu ma creada, iar modul in care ne-am cunoscut lasa mult de dorit. El era ultima mea speranta, el putea garanta pentru mine, nu stiu daca oamenii ma vor crede fara sustinerea lui. La urma urmei nu parea o persoana rea, era chiar de admirat ca nu ne-a atacat dupa ce a fost lovit cu un lemn si lasat incostient.

 Chris s-a apropiat mai mult de mine privind inspre pieptul meu.

   - Cumva te holbezi la sanii mei?, am spus eu indignata.

   -Ce? Bineinteles ca nu , de fapt iti priveam colierul de la gat, seamana mult cu modele din Raven, in genul celui de la gatul tau am vazut doar la familia regala. Este foarte frumos.

  Am simtit cum ma inroseam in obraji. Cat de toanta puteam sa fiu.

  - Aaa...multumesc, este un cadou de la mama, am spus eu jenata.

    I-am aruncat lui Elly o privire rautacioasa deoarece chicotea.

    Chris ma prins de mana si ma tras foarte aproape de el deoarece un topor era cat pe ce sa ma loveasca, acum aterizase intr-un copac de langa mine. Elly s-a speriat cel mai tare desi era cel mai departe de locul pe unde trecuse toporul. Cu totii ne-am intors privirea spre un barbat inalt si bine facut . El era cel care era sa ma omoare. Si-a scos o sabie din teaca si a inceput sa vina catre noi.