Reason to hope

Capitolul 2

Am iesit neobservata din curtea regala pasind vesela pe trotuarul plin de oameni. Madge era langa mine ținând în mână un coș in care trebuiau sa ajunga multe fructe si legume.

Afara era o vreme frumoasa, insa oamenii nu pareau atat de bine dispusi. In mod normal toti oamenii din oras erau veseli si politicosi.

O mana mare si badarana m-a impins cu putere. Era un gardian urias care trecuse pe langa mine urcandu-se pe scarile unei gospodarii astfel incat sa il vada toata lumea.

'De acum toate taxele se vor tripla, cei care nu vor plati darile la timp vor fi aspru pedepsiti, iar fierarii ar trebui sa-si mareasca sporul in fabricarea armelor daca nu vor sa ajunga in inchisoare.' ,spuse matahala , dupa care pleca intampinat de huiduielile oamenilor care au asistat la anuntul sau.

  Am privit-o pe Madge care isi duse mana la gura de uimire si ingrijorare. Oare de ce ar face Lisa una ca asta? Era de-a dreptul oribil. De ce ar avea nevoie de atat de multe arme si de banii oamenilor nevinovati? In mod clar trebuia sa vorbesc cu ea. Acum inteleg la ce se referea tata, doar ca nu o sa stau degeaba cum mi-a spus el, nu o puteam lasa sa ii secatuiasca pe acesti oameni, ei nu meritau asta.

'Dumnezeule, Gwen , cum voi mai reusi sa imi intretin toti copii daca va trebui sa-mi dau mai bine de jumatate din bani doar pe taxe?'

'Nu iti face grij Madge, lucrurile nu vor ramane asa, tine tu banii si termina cumparaturile, eu am de lamurit niste lucruri.', am spus eu punandu-i in mana punguta cu banii.

Dupa cateva minute de cand am plecat din piata, am simtit cum o mana subtire o prinde pe a mea. Era cea mai buna prietena a mea, Elly, o fata inalta si slabuta cu un parul blond si ochii verzi.  Pe langa frumusetea ei, ea mai era si o persoana modesta si foarte amuzanta.

'Hei domnisoara grabita ,nu mai sti sa iti saluti nici cea mai buna prietena.'mi-a reproșat ea zambind.

   Nici macar nu am observat-o pana atunci, eram mult prea preocupată sa ajung cat mai repede la castel si sa imi tin gluga de la mantie pe cap, afara era un vant puternic.

Fața mi-a fost luminata de un zambet la vederea ei.

'Hei Elly, imi pare rau ,dar mă grabesc, nu pot sta chiar acum la povesti.

'Ce este atat de important încât nu poti sta doua minute cu mine? Nu te-am prea vazut in ultimele zile.' imi spuse ea cu tristete in glas. Era atat de drăguță când își lasa capul in jos si facea acea față nevinovată .

'Pai vestile de azi nu mi-au plascut deloc si vreau sa o intreb pe Lisa daca nu cumva este o gluma prosta .'

'Deci ai auzit si tu....mereu ti-am spus ca Lisa nu este chiar ceea ce pare, tot timpul mi sa parut ca este falsa cu tine si ca te folosește.'

'Nu are la ce sa ma foloseasca, ti-am mai spus, ea este printesa, eu sunt doar fica gradinarului, i-as putea fi de folos doar la udatul florilor din camera ei.'

'Dar nu cred ca ar fi bine sa i te opui in luarea deciziilor, nu ai cum sa sti cum va reactiona si ce ti-ar putea face.', pe chipul lui Elly aparu o urma de ingrijorare.

'Nu iti face griji, poate ca nu este cea mai inteapta persoana, dar nu mi-ar face niciodata rau, ma considera singura ei pretena adevarata si doar in mine are incredere.'

'Oricum, vreau sa ne intalnim astazi imediat dupa ca vorbesti cu Lisa la intrarea din padurea interzisa.'

Privirea prietei mele imi indica faptul ca nu ar fi acceptat un refuz, asa ca am dat aprobator din cap dupa care mi-am continuat drumul.

*

'De ce ai facut una ca asta?', intreb eu intrand in camera fara sa salut.

Lisa nici macar nu isi intoarse privirea spre mine.

'Cred ca trebuie sa fi ceva mai precisa, Gwen, nu stiu la ce te referi.',spuse ea calma, făcând pe prostuta.

'Sti bine la ce mă refer, noile taxe ,pedepsele si munca istovitoare impusa fierarilor. Cum îndrăznești sa le faci una ca asta oameniilor?'

Parca doar atunci observase prezenta mea in camera. Isi intoarse privirea spre mine, arata de parca si-ar fi dorit sa ma zdrobească ca pe un gândac . Toti servitorii se holbau la mine si pareau uimiti de tupeul meu. Spre uimirea mea , Lisa a continuat foarte calma.

'Ti-am spus ca astazi voi obtine tot ce imi doresc. Am planuri mărețe Gwen, intentionez sa cuceresc orasul Raven si am nevoie de multe pentru a reusi. Soldatii nu vor accepta sa rupa pacea dintre Raven si Mallow fara sa fie stimulati cu bani. In cateva luni voi avea tot ce imi trebuie ca sa atac orasul.'

Nu imi venea sa cred ceea ce tocmai auzisem din gura persoanei in care avusesem incredere atat de multi ani, cea pe care o credeam o fiinta blanda si miloasa . O cunosteam pe Lisa de cand eram doar niste copile si niciodata nu am auzit-o vorbind astfel.

   Raven era un oras invecinat cu Mallow, intre cele doua  era pace atata vreme cat oamenii din Mallow nu treceau de padurea care ne despartea de Raven si viceversa. De aceea padurea era interzisa, nimeni nu dorea sa puna piciorul in acea padure doar pentru a nu agita inutil spiritele. ..mă rog este adevărat ca eu și Elly ne-am întâlnit adesea acolo, însă doar la intrare , dar Lisa dorea sa distruga totul doar pentru ca nu i se parea indeajuns tot ceea ce avea deja.

   'Ei bine ? Nu ai nimic de spus despre asta?', ma intreba ea.

   ' Nu poti face asta , vor muri prea multi oameni. Cum poti sa fi atat de imatura si nesatula de putere? Si toate astea pentru ce ? Cei din Raven au fost intotdeauna buni cu noi si nu au incalcat niciodata tratatul de la ultimul război, toti oamenii o duceau bine pana sa vii tu cu planul tau stupid si lipsit de sens.'

  ' Esti cu mine sau impotriva mea, ai dreptul sa alegi Gwen , desi ai merita sa putrezesti in inchisoare dupa lipsa de respect de care ai dat dovada. Nimic nu ma va face sa ma razgandesc. ', imi spuse ea hotarata.

   Am simtit cum lacrimi de furie mi se preling pe obraji.

 ' Deci?'

  ' Nu ! Nu voi fi niciodata de partea ta si voi incerca sa te opresc chiar daca stiu ca e ultimul lucru pe care il fac. Esti doar un monstru lipsit de moralitate.'am strigat eu ieșită din fire .

   In loc sa fie furioasa , ea a inceput sa rada ca o apucata. Ma  holbam la ea de parca era prima oara cand o vedeam cu adevarat. Nu am mai asteptat sa spuna ceva ,era in zadar sa incerc sa o fac sa se razgandeasca, decizia ei era de neclintit. Am fugit afara din acea incapere, indreptandu-ma spre gradina . Trebuia sa vorbesc cu cea mai importanta persoana pentru mine, tata.