Secretele întunecate ale trecutului

Capitolul 2

În fiecare zi ma gandesc la nouă mea viata .. La la viata fara tata, fără mătușa mea moartă, fără iubire. Da, mama ma iubeste , dar eu am încetat atunci când a divorțat de tata si s-a recăsătorit.  Ne-am mutat într-un oraș plin de mistere. Un oraș în care eu imi voi afla trecutul.  
Am ajuns in nouă mea casa. O casa mare, misterioasa.  Sora mea , Bonnie, nu este asa cum ma asteptam. Nici macar nu m-a băgat în seamă.  Foarte fitoasa, face o criză de nervi , atunci când află că va sta cu mine in aceeasi camera. Pe mine nu m-a deranjat  , fiindcă vroiam sa leg o legătură de surori vitrege între noi.. Ne-am dus în camera noastră. Bonnie, s-a dus jos, iar pe mine m-a lăsat singura in camera. Pe lângă ușă camerei mele si ă lui Bonnie , trece o umbră misterioasa . Ies din camera cu gândul de a o urmarii, însă în acel moment ma striga mama .
- Christine, hai până jos..
- Bine mama...
     Mă îndrept grabita spre living , pentru a vedea ce vrea mama .
- Ce s-a întâmplat?
- Vrem să mergem prin oras, vrei sa vii cu noi?
- Nu. Vreau sa mai aranjez prin casa...
- Bine !
   Toata familia mea pleca în oraș..  Mă îndrept spre etaj , iar acolo dau de o usa ciudata . Încercând s-o deschid, aud o voce înfiorătoare, care ma avertizează sa nu o deschid. Speriată, ascult de aceea voce , si ies prin grădină ca sa ma plimb si sa ma gandesc . În grădină dau de o fata .
- Buna , eu sunt Christine, tu cine esti?
- Eu sunt Emma .
- Ce este chestia asta după tine?
- Păi este o pelerina. Eu sunt vrăjitoare...
- Dar nu există vrajitoare.
- Noi suntem ceva mai speciale. Scuze , dar nu pot sa divulg secretele noastre. Mi- a părut bine su bun venit.
- Și mie, multumesc !
      Spre mine , vine mama . Era foarte palidă și mai ciudat era singura.  Nu s-a întors cu fratii mei si cu soțul ei. Asta mi se părea foarte ciudat. M-am dus la ea, însă usa de la camera ei, Era încuiată.  Cand i-am zis s-o deschida , mi-a raspuns nervoasă sa plec si s-o las in pace. Atunci intra pe usa ceilalți membri. Curioasă , ma duc sa-l intreb pe tatăl meu vitreg ce s-a întâmplat cu mama. El imi spune ca s-a întâlnit cu Anabela, mătușa mea moartă.  Însă nu avea cum.. Mătușa mea murise de 2 ani. Nu l-am luat in seama pe tatăl meu vitreg, și M-am dus în camera mea. Mă tot gândeam dacă chiar era mătușa mea, sau doar m-a mintit pentru a nu-mi face griji... O sa aflu atunci când mama mea va iesi din camera ei si va vrea sa vorbeasca cu mine sincer, pt ami spune ă adevarul si nu a ma minții, asa cum are ea prostul obicei De a o face , crezând că doar ma protejează pe mine , însă greseste ... Nu mai sunt un copil. Ori imi spune , ea , ori aflu eu..