Rugăciunea Romaniei

116 25 15
                                    

Românie, plai pustiu...
Vin acum și iarăși viu.
Mă întorc la tine iar,
La al tău suflet murdar.

A ta inima pură,
Au distrus-o mistuind,
Pădurea, câmpurile,
Pustiind  al nostru plai,
Fără cântecul de nai,
Fără glasul cip-cirip,
Fără sufletul iubit.

Au calcat pe cenușa strabunilor noștrii,
Ce plâng din morminte,
Rătăcindu-si pașii,
Spre o lume fără ură,
Fără sângele vărsat,
Pentru dulcea Românie,
Au luptat, nu s-au lăsat.

Floare de nu-mă-uita
România patria mea
Plâng, când mă întorc,
Tresar...
Tu-mi dai speranța că intr-o buna zi,
Durerea nu va mai fi,
Doar tu și eu,
Doar eu și tu,
Nu-mi vei mai rupe sufletul.

SentimentalismeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum